Tulburarea afectivă bipolară: scurt ghid pe înțelesul tuturor

Tulburarea bipolară este o tulburare de sănătate mintală care afectează milioane de vieți, dar care rămâne insuficient înțeleasă. Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă dumneavoastră vă confruntați cu acest diagnostic, s-ar putea să vă simțiți copleșit de întrebări: Ce este mai exact tulburarea bipolară? Cum este diagnosticată? Cum Poate fi tratată? Haideți să prezentăm elementele esențiale într-un limbaj simplu, folosind informații din cercetările în domeniul sănătății mintale și din practica clinică.

Ce este tulburarea bipolară?

În esența sa, tulburarea bipolară implică schimbări extreme ale dispoziției, energiei și nivelului de activitate. Acestea nu sunt urcușurile și coborâșurile zilnice cu care se confruntă toată lumea. În schimb, sunt episoade intense de stări emoționale înalte (manie sau hipomanie) și joase (depresie) care perturbă viața de zi cu zi. Gândiți-vă la asta ca la un pendul care oscilează între doi poli: unul de energie ridicată și neliniștită și altul de greutate apăsătoare. Aceste schimbări pot tensiona relațiile, pot deraia carierele și pot face chiar și sarcinile simple să pară imposibile.

Dar iată și veștile bune: Cu un diagnostic și un tratament adecvat, multe persoane cu tulburare bipolară duc o viață împlinită și echilibrată.

Cum este diagnosticată tulburarea bipolară?

Spre deosebire de diabet sau colesterol ridicat, nu există un test de sânge sau o scanare a creierului pentru tulburarea bipolară. În schimb, profesioniștii din domeniul sănătății mintale se bazează pe observații atente, conversații detaliate și orientări standardizate. În România, Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM-5-TR) servește drept referință principală. Acest manual prezintă criterii specifice pentru diagnosticarea afecțiunilor mintale, ajutând medicii să distingă tulburarea bipolară de alte probleme precum depresia sau anxietatea.

Un diagnostic implică de obicei:

1. Evaluarea simptomelor (cât timp durează, cât de severe sunt).
2. Revizuirea istoricului medical și familial (tulburarea bipolară se transmite adesea în familie).
3. Excluderea altor cauze, cum ar fi problemele tiroidiene, efectele secundare ale medicamentelor sau consumul de substanțe.

Haideți să aprofundăm simptomele care definesc această afecțiune.

Cei doi poli: Mania și depresia

Tulburarea bipolară este caracterizată de două tipuri principale de episoade: maniacal/hipomaniacal și depresiv.

Episoade maniacale

Un episod maniacal este mai mult decât un sentiment de energie sau optimism. Este o perioadă distinctă de dispoziție anormal de ridicată sau iritabilă care durează cel puțin o săptămână (sau care necesită spitalizare). În această perioadă, o persoană poate:

• Să creadă că are abilități extraordinare (de exemplu, „Pot începe o afacere de milioane de dolari peste noapte!”).
• Să doarmă foarte puțin, dar să nu simtă oboseală.
• Să vorbească rapid, sărind de la un subiect la altul fără legătură între ele.
• Se angajează în decizii nechibzuite (depășirea plafonului cardurilor de credit, comportament sexual riscant).
• Se simt agitați, distrași sau „în tensiune”.

Pentru un diagnostic oficial, aceste simptome trebuie să afecteze grav munca, relațiile sau propria siguranță. Mania poate include, de asemenea, elemente psihotice, când o persoană pierde contactul cu realitatea (aude voci sau crede că este invincibilă).

Episoade hipomaniacale

Hipomania prezintă aceleași simptome ca și mania, dar este mai puțin intensă. Principalele diferențe:

• Durează doar patru zile (în loc de o săptămână).
• Nu provoacă perturbări majore ale vieții sau psihoză.
• Alții ar putea observa că persoana pare neobișnuit de optimistă sau productivă, dar nu în criză.

Unii oameni se bucură de hipomanie – se simt creativi sau încrezători din punct de vedere social – dar este totuși un semnal de alarmă pentru tulburarea bipolară, mai ales dacă este urmată de o cădere depresivă.

Episoade depresive majore

Depresia în tulburarea bipolară reflectă depresia clinică. Timp de cel puțin două săptămâni, o persoană poate:

• Să se simtă fără speranță, lipsită de sens sau fără valoare.
• Să își piardă interesul pentru hobby-uri, prieteni sau sex.
• Să doarmă prea mult sau prea puțin.
• Să experimenteze modificări ale apetitului sau ale greutății.
• Să se concentreze greu sau să ia decizii.
• Aveți gânduri recurente de moarte sau sinucidere.

Aceste simptome trebuie să fie suficient de severe pentru a perturba funcționarea zilnică. În mod important, episoadele depresive din tulburarea bipolară urmează adesea fazele maniacale sau hipomanice, creând un model ciclic.

Bipolar vs. Schimbări normale ale dispoziției: Care este diferența?

Toată lumea are zile bune și zile rele. Ceea ce diferențiază tulburarea bipolară este severitatea, durata și impactul schimbărilor de dispoziție. Imaginați-vă:

• Un student în timpul săptămânii examenelor finale se simte stresat și doarme prost, dar își revine după câteva zile. Este o stare de spirit tipică.
• Același student, în timpul unui episod maniacal, abandonează impulsiv cursurile, traversează țara cu mașina fără un plan și crede că este destinat să devină o celebritate. Acesta indică o problemă.

Episoadele bipolare nu sunt pasagere – ele durează zile sau săptămâni și au adesea consecințe de durată, cum ar fi relații rupte sau probleme financiare.

Pentru mai multe informații despre tulburarea bipolară la copii și adolescenți, vă rugăm să consultați acest articol detaliat.

Tipuri de tulburare bipolară

Nu toate tulburările bipolare arată la fel. Clinicienii o clasifică în trei tipuri principale:

1. Bipolar I: Definită prin cel puțin un episod maniacal, care poate preceda sau urma episoadele depresive. Mania în acest caz este suficient de severă pentru a necesita spitalizare sau pentru a provoca psihoză.
2. Bipolar II: Implică cicluri de hipomanie și depresie (dar fără manie în toată regula). În timp ce hipomania este mai puțin dăunătoare, episoadele depresive pot fi debilitante.
3. Tulburarea ciclotimică: O formă mai ușoară în care simptomele hipomanice și depresive persistă timp de cel puțin doi ani, dar nu îndeplinesc criteriile complete pentru episoade hipomanice sau depresive.

Există, de asemenea, „alte tulburări bipolare specificate” sau „nespecificate” pentru cazurile care nu se încadrează perfect în aceste categorii.

Caracteristici suplimentare: Specificatori și comorbidități

Pentru a personaliza tratamentul, clinicienii folosesc specificatori pentru a descrie experiența unică a unei persoane:

• cu suferință anxioasă: Simptome anxioase suprapuse.
• Cu caracteristici mixte: Episoadele depresive includ simptome maniacale (sau viceversa).
• cu cicluri rapide: Patru sau mai multe episoade de dispoziție într-un an.
• Cu tipare sezoniere: Episoadele se aliniază cu anotimpurile (de exemplu, depresie iarna).

De asemenea, tulburarea bipolară coexistă adesea cu alte afecțiuni, cum ar fi:

• Tulburări legate de consumul de substanțe (automedicație cu alcool sau droguri).
• ADHD sau tulburări de anxietate.
• Probleme de sănătate fizică precum migrene sau boli tiroidiene.

Excluderea altor afecțiuni

Mai multe tulburări au simptome comune cu tulburarea bipolară, ceea ce face ca diagnosticul precis să fie esențial:

• Tulburare depresivă majoră (MDD): Depresie fără manie/hipomanie.
• Schizofrenie: Simptome psihotice fără episoade de tulburări de dispoziție.
• Tulburarea de personalitate borderline (BPD): Schimbări intense ale dispoziției declanșate de stres (vs. episoade ciclice).
• ADHD: Hiperactivitate constantă (nu episodică).

Medicii trebuie, de asemenea, să excludă cauzele medicale, cum ar fi dereglările tiroidiene sau mania indusă de steroizi.

Diagnosticarea bipolarității la copii: O provocare delicată

Copiii pot avea tulburare bipolară, dar diagnosticul este delicat. Simptomele se suprapun adesea cu ADHD sau cu comportamentul tipic al copilăriei (tantrumuri, creativitate). De exemplu, un copil hiperactiv ar putea fi etichetat greșit ca „ADHD” atunci când exploziile sale de energie sunt de fapt hipomanie. Clinicienii caută:

• Comportament episodic (simptomele apar în valuri distincte).
• Antecendente familiale de tulburare bipolară.
• Schimbări severe ale dispoziției (dincolo de stadiile normale de dezvoltare).

Intervenția timpurie este esențială, dar este necesară prudență pentru a evita supradiagnosticul.

Ce e de făcut dacă ai primit un diagnostic de Tulburare Bipolară?

Primirea unui diagnostic bipolar poate părea o provocare, dar este primul pas către stabilitate. Tratamentul – adesea o combinație de medicamente, terapie și modificări ale stilului de viață – poate ajuta la gestionarea simptomelor și la restabilirea echilibrului. Dacă suspectați o tulburare bipolară la dumneavoastră sau la o persoană dragă, adresați-vă unui specialist în sănătate mintală. Cu sprijinul potrivit, a prospera cu tulburarea bipolară nu este doar posibil – este la îndemână.

Rețineți: tulburarea bipolară nu definește o persoană. Este o problemă medicală, nu un defect de caracter. Și, la fel ca orice altă problemă de sănătate, este mai ușor de gestionat cu cunoștințe, compasiune și îndrumare de specialitate.

Pentru mai multe informații despre tulburarea bipolară, puteți consulta resursele oferite de Institutul National de Sănătate Mintală (NIMH) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS).