50 de sfaturi pentru pacienții cu probleme psihiatrice

Pe pagina de Facebook am postat un articol al doctorului Allen Frances în care acesta oferă ”50 de sfaturi pentru un psihiatru tânăr din partea unui psihiatru mai în vârstă”. Un text care însumează experiența a 50 de ani de experiență în diagnosticarea și tratarea persoanelor care suferă de o tulburare de sănătate mintală.

”Pacienții sunt cei mai buni dascăli” – Dr. Allen Frances

În continuare voi încerca să traduc și să comentez sfaturile pentru pacienți prezentate în articolul din Psychiatric Times, sfaturi care se regăsesc și în cartea lui: ”Esențialul în diagnosticul psihiatric” (merită citită – link la finalul articolului).

1. Sunt o grămadă de tratamente diferite – nu există unul care să se potrivească tuturor pacienților.
2. Unele dintre ele au o bază solidă de dovezi științifice, altele nu. Recomand să vă orientați către tratamente bazate pe dovezi.
3. Metodele de tratament utilizate în psihiatrie sunt la fel de eficiente (dar și la fel de ineficiente) ca tratamentele folosite în restul medicinei.
4. Rezultatele pot fi extrem de variabile și imprevizibile inițial. Pentru majoritatea persoanelor tratamentul este benefic într-o oarecare măsură, unii se recuperează complet, o minoritate nu răspund la tratament și câțiva pot fi sufere de pe urma efectelor secundare ale tratamentului.
5. Succesul tratamentului depinde de:
   • fiecare persoană în parte
   • natura problemei
   • acuratețea diagnosticului
   • tipul de tratament
   • abilitățile și flexibilitatea clinicianului
   • efortul pacientului
   • puterea relației terapeutice
   • prezența sau absența șansei
6. Alegerea unui tratament optim depinde de:
   • fiecare persoană în parte
   • natura problemei
   • severitatea problemei
   • preferințele pacientului
   • competența clinicianului
   • disponibilitate
   • rezultatele unei serii sistematice de încercări de tratament pentru a decide care dintre ele funcționează cel mai bine
7. ”Niciun tratament” poate fi uneori tratamentul de elecție – în special pentru persoanele care se confruntă cu probleme normale, apărute în urma unor evenimente comune din viața de zi cu zi sau care nu au avut răspuns la tramentele anterioare.
8. Pentru simptomele ușoare, cel mai bun tratament este expectativa vigilentă, puterile vindecătoare ale trecerii timpului, reducerea stresului și suportul familiei/apropiaților.
9. În contrast, simptomele persistente/severe necesită atenție imediată – cu cât aștepți mai mult, cu atât mai greu va fi să tratezi, iar recuperarea va fi mai anevoioasă și mai incompletă.
10. O potrivire între pacient și clinician este crucială pentru un rezultat bun. Dacă este posibil, consultă mai mulți clinicieni înainte de a alege unul cu care rezonezi cel mai bine.
11. Nu-ți fie rușine să cauți ajutor – jumătate din populație poate avea un simptom de natură psihiatrică la un moment dat în viață, iar stigma de a fi sub tratament psihiatric aproape s-a evaporat (n.tr. – nu la fel stau lucrurile în țara noastră. Încă mai e nevoie de multă muncă și luptă împotriva stigmatizării bolnavului psihic). De aceea, articolul acesta te poate viza direct sau poți ajuta cel puțin jumătate din lista ta de prieteni distribuind textul pe rețelele de socializare!
12. Fii un consumator informat și sceptic – folosește internetul (deși nu recomand să crezi orice apare acolo); fă-ți o listă de întrebări înainte de fiecare vizită; așteaptă răspunsuri de bun simț. O a doua sau a treia opinie poate ajuta la luarea unei decizii.
13. Pune suflet în tratament; cu cât te implici mai mult, cu atât vei obține mai mult.
14. Psihoterapia este de regulă cel mai bun tratament pentru tulburările ușoare/moderate și uneori poate fi de ajutor în managementul tulburărilor mai severe.
15. Medicația psihiatrică este esențială pentru majoritatea cazurilor severe; uneori necesară pentru cele moderate; și trebuie luată în considerare atunci când simptomele persistă sau nu răspund la psihoterapie.
16. Există numeroase tehnici specifice și eficiente de psihoterapie – cognitive, comportamentale, interpersonale, psihodinamice, sistemice familiale și de grup.
17. Cei mai buni psihoterapeuți cunosc toate aceste tehnici și le aplică flexibil, așa cum e nevoie pentru fiecare pacient și moment în parte.
18. O alianță terapeutică puternică și o potrivire de caracter între clinician și pacient poate fi mai importantă decât tehnicile specifice utilizate.
19. Majoritatea terapiilor psihologice sunt scurte (5-12 ședințe); orientate către un scop; concentrate pe rezolvarea problemelor. Terapia pe termen lung poate fi necesară pentru probleme mai persistente sau scopuri mai ambițioase.
20. Cel mai mare beneficiu al psihoterapiei îl obțineți atunci când aplicați în viața de zi cu zi ceea ce se învățați în timpul ședințelor. Așteaptă să primești teme de casă de la terapeut și încearcă să descoperi modalități de a-ți îmbunătăți abilitățile și de a-ți extinde limitele bazat pe ceea ce înveți în terapie.
21. Este important să acorzi o șansă psihoterapiei, dar dacă nu funcționează, încearcă altceva sau caută alt terapeut.
22. Tratamentul psihofarmacologic este în momentul actual suprautilizat – 20% din populație ia cel puțin un medicament psihotrop, 12% iau antidepresive, incluzând aici 25% dintre femeile peste 40 de ani și 4% dintre adolescenți; 4% iau o benzodiazepină, 6% dintre copii iau un stimulant. Antipsihoticele sunt de asemenea supraprescrise, în mod special în centrele de plasament și în căminele de bătrâni.
23. Aproximativ 80% dintre rețetele de psihotrope sunt oferite de medicii de familie (n.tr – datele provin din SUA. În România medicii de familie pot prescrie doar câteva psihotrope fără scrisoare medicală din partea specialistului) care au destul de puțin timp să-și cunoască pacienții, au avut un stagiu scurt de psihiatrie în rezidențiat și sunt deseori presați de pacienții care vor rezultate imediate de la primul consult.
24. Este extrem de ușor să începi o medicație psihiatrică, dar destul de greu să o întrerupi. Decizia de a iniția un tratament medicamentos trebuie să fie bine gândită și deseori necesită o perioadă de expectativă vigilentă sau psihoterapie înainte de prescriere (așa cum e menționat mai sus, pentru cazurile cu simptome ușor-moderate).
25. Răspunsurile de tip placebo combină efectele trecerii timpului, așteptărilor și faptului că majoritatea simptomelor apar ca răspuns la un stresor specific și se remit spontan. Rata de răspuns la placebo este foarte mare (50% sau mai mult) în cazurile ușoare și foarte scăzută (mai puțin de 10%) în cazurile severe.
26. Dacă începi un tratament medicamentos pentru o problemă ușoară, trecătoare, răspunsul pozitiv poate fi datorat în cea mai mare parte efectului placebo. Dar nu poți face diferența; mulți vor acorda credit medicației pentru ameliorare, iar alții vor continua tratamentul pe termen lung fără niciun motiv. Este important ca medicația să fie de ultimă alegere, nu un prim reflex, pentru problemele ușoare și moderate.
27. Reclamele pentru medicamente scot în evidență beneficiile și minimizează riscurile (n.tr. – în România nu există reclamă directă pentru medicamente așa cum se întâmplă în Statele Unite. Doar suplimentele alimentare pot fi promovate prin mijloace publicitare – toate sfaturile prezentate până acum se aplică și suplimentelor alimentare/terapiilor alternative).
28. Răbdarea este importantă. Este nevoie de timp ca medicamentele să funcționeze; nu sări de la un medicament la altul fără să-i acorzi timpul necesar de ajustare a dozelor. Curele sistematice sunt singura modalitate de a verifica eficacitatea unui tratament.
29. Medicația trebuie folosită cu grijă și doar pentru indicații specifice. Majoritatea medicamentelor au efecte adverse.
30. Principiul sacru al inițierii unui tratament trebuie să fie ”începe în doze mici și crește încet”.
31. Multe dintre medicamente pot cauza sindrom de discontinuare. De aceea este necesar să se întrerupă treptat și nu brusc – în special benzodiazepinele.
32. Medicația este esențială, uneori vitală pentru formele severe ale tulburărilor psihiatrice.
33. Există trei tratamente dificil de administrat (litiu, clozapină și TEC – terapie electroconvulsivantă) care sunt eficiente în situații specifice, dar utilizate mai rar. TEC ar fi alegerea mea dacă aș suferi de depresie severă.
34. Evoluția tulburărilor psihiatrice variază de la dizabilitate profundă la inconveniențe enervante. Ele pot fi atribuite fie șansei, fie abilităților medicului curant, dar o mare parte este determinată de felul în care participi la tratament și înveți cum să îți gestionezi cel mai bine problemele și simptomele.
35. Accesul la serviciile de sănătate mintală (și finanțarea lor) este inadecvată în Statele Unite ale Americii, în particular pentru cei care suferă de tulburări severe și care au resurse financiare reduse și suport social inadecvat.
36. Întotdeauna cere ajutor atunci când te gândești să închei socotelile cu viața. Împărtășindu-le cu alții te poate ajuta să te simți mai bine. Nu fii rușinat și nu simți că trebuie să porți povara aceasta singur.
37. Pregătește un plan de acțiune atunci când nu ai ideație suicidară, listând o serie de strategii de coping și persoane de sprijin la care poți apela atunci când revin/apar ideile autolitice.
38. Trebuie să știi faptul că finalitatea tentativei suicidare nu îndeplinește scopul pe care tu îl aștepți – acela de a scăpa familia de o povară. Dimpotrivă, gestul îi va urmări tot restul vieții lor.
39. Impulsurile suicidare ating apogeul în perioadele de stres și deznădejde și de regulă se remit dramatic în doar câteva zile/săptămâni. E o greșeală enormă să iei o decizie de viață și de moarte bazată pe ceea ce simți într-una din zilele cele mai negre ale vieții tale.
40. Suicidul este aproape întotdeauna o greșeală. Majoritatea persoanelor care supraviețuiesc unei tentative suicidare sunt foarte recunoscătoare că sunt în viață.
41. Alcoolul și drogurile amplifică riscul de a dezvolta o tulburare psihiatrică și cresc dramatic riscul de suicid și violență.
42. Pacienții care suferă de atât de probleme de sănătate mintală și se confruntă cu o dependență de substanțe au nevoie de tratament pentru ambele afecțiuni.
43. Asigură-te că nu deții sau că nu ai acces facil la arme.
44. Nu fii perfecționist în ceea ce privește așteptările de la viață. Desigur, viața are destule coborâșuri – dar amintește-ți că viața este de asemenea incredibil de frumoasă și prețioasă.
45. Să nu ai niciodată așteptări perfecționiste de la tratament. Doar în unele situații este complet curativ, dar poate ajuta în majoritatea situațiilor și întotdeauna oferă confort și sprijin.
46. Fii rezilient. Desigur, nu e drept să fii împovărat cu o suferință psihică, dar nu este capătul lumii. Aproape întotdeauna suferința poate fi ameliorată cu trecerea timpului și cu tratament și poate fi  gestionată pentru a fi compatibilă cu o viață decentă.
47. Nu fi demoralizat dacă tratamentul pare să nu funcționeze. Deseori necesită multe încercări cu numeroase metode de tratament și o echipă multidisciplinară pentru a găsi tratamentul corect.
48. Nu renunța la speranță. Mai devreme sau mai târziu majoritatea persoanelor sunt fie eliberați de simptome sau învață să le gestioneze foarte bine.
49. Devino expert în ceea ce privește disponibilitatea serviciilor de sănătate mintală, sociale sau locative din zona ta.
50. Devino un avocat pentru îmbunătățirea serviciilor pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală. Politicienii răspund doar atunci când sunt constrânși de presiunea publică. Pacienții cu probleme de sănătate mintală au fost ignorați deoarece se simțeau stigmatizați și au acceptat această neglijare. Fă-te auzit! Alătură-te comunităților și asociațiilor care militează pentru destigmatizarea bolnavului psihic și pentru o mai bună psihoeducație a societății!

Dr. Frances este Profesor Emerit și fost șef de catedră a departamentului de Psihiatrie a Universității Duke. De asemenea, este autorul a numeroase cărți de specialitate (și nu numai) precum: Esențialul în Diagnosticul Psihiatric, Saving Normal și Twilight of American Sanity: A Psychiatrist Analyzes the Age of Trump.