Procesul de doliu poate avea un impact important atat pe plan fizic, cat si emotional. Gasirea de sprijin adecvat si eforturile de a incheia relatia avuta ajuta multe persoane sa se vindece.
Doliul ia multe forme si are multe efecte. Atunci cand va confruntati cu moartea unei persoane dragi, fie ca este vorba de un membru al familiei, un prieten sau chiar un animal de companie iubit, impactul doliului dureaza mult dincolo de pierderea in sine.
Doliul vine la pachet cu multi factori de stres secundari, atat mentali, cat si fizici. Este posibil sa va imbolnaviti mai usor. Mai exact, exista un risc mult mai mare de a dezvolta anumite afectiuni fizice, dar si psihice, cum ar fi depresia si anxietatea.
Relatiile dumneavoastra cu prietenii si familia se pot schimba. Daca ati ajutat la ingrijirea bolnavului, este posibil sa fi pierdut o parte din rutina zilnica sau sa fi pierdut persoana care va era cel mai apropiat confident. Va puteti simti deprimat, furios, usurat sau toate aceste lucruri in acelasi timp.
Parcurgerea celor cinci etape ale doliului necesita timp si nu este liniara, iar calatoria fiecaruia prin doliu este diferita. In plus, s-ar putea sa va dati seama ca aveti nevoie de un terapeut sau de un grup de sprijin pentru a va ajuta.
Cuprins
Semne si simptome ale doliului
Unii oameni cred ca doliul presupune doar un sentiment de tristete, dar acesta poate fi mult mai intens, atat din punct de vedere psihologic, cat si fizic.
Atunci cand va confruntati cu doliul, s-ar putea sa va confruntati cu urmatoarele semne, simptome si afectiuni: tulburari de somn, pierderea poftei de mancare, depresie, anxietate, tulburare de stres posttraumatic (PTSD), sensibilitate crescuta la boli sau risc crescut de boli acute sau cronice, ideatie suicidara etc.
Cercetari recente arata ca simptomele fizice, cum ar fi greata, pierderea poftei de mancare si problemele de somn, sunt toate comune dupa doliu. Doliul ii poate expune pe oameni la un risc mai mare de a dezvolta probleme cronice de sanatate, cum ar fi diabetul, tensiunea arteriala ridicata (hipertensiunea arteriala) si diverticulita. In plus, stresul legat de doliu poate solicita inima provocand o afectiune numita cardiomiopatie Takotsubo sau sindromul inimii frante.
Un studiu recent realizat pe persoane afectate de sinuciderea unei persoane dragi a constatat ca 24% din persoanele din lotul de studiu au prezentat semne de depresie cel putin moderata, iar aproximativ 18% dintre acestea au avut cel putin o anxietate usoara. Un alt studiu a facut legatura intre sentimentul de singuratate in timpul doliului si o crestere a ideilor suicidare, chiar si in randul persoanelor indurerate de o sinucidere.
De ce sunt unii oameni afectati mai mult decat altii?
Printre factorii care contribuie la cat de puternic esti atunci cand se instaleaza doliul se numara natura relatiei tale cu persoana iubita, modul in care a murit aceasta si circumstantele din jurul mortii sale.
Este posibil sa va fi pierdut copilul. Este posibil sa va fi pierdut sotul sau sotia. Este posibil ca un prieten apropiat sau un membru al familiei sa fi murit prin sinucidere. Un animal de companie pe care il aveati de mult timp poate sa se fi imbolnavit si sa fi murit pe neasteptate. Toate acestea sunt exemple de situatii care ar putea afecta intensitatea si durata doliului, dar nu sunt singurele exemple.
In mod obisnuit, este nevoie de aproximativ un an pentru a nu mai resimti durerea in mod acut. Dar, pentru unii, doliul se transforma in doliu complicat. Doliul complicat, care afecteaza intre 2,4% si 6,7% dintre persoane dupa un doliu normal, se poate intensifica si persista in timp.
Daca sunteti deseori stresat, aveti probleme de adaptare la situatii noi sau ati suferit anterior traume si doliu, puteti fi deosebit de susceptibil la dezvoltarea doliului complicat.
Cum sa gestionati doliul
Doliul este un lucru extrem de personal, iar modul in care faceti fata pierderii unei persoane dragi va fi diferit de modul in care altii fac fata, chiar daca acestia sunt afectati de pierderea aceleiasi persoane.
Trebuie stiut ca exista unele modalitati de gestionare a doliului, acestea fiind utile pentru persoanele aflate intr-o varietate de situatii legate de pierdere. Un studiu recent privind copiii care si-au pierdut parintii a constatat ca grupurile de sprijin i-au ajutat atat pe copii un urma pierderii suferite. Un grup de sprijin pentru doliu, fie ca este general sau vizeaza un anumit tip de pierdere, va poate ajuta sa va simtiti mai putin singur in doliul dumneavoastra, deoarece va permite sa vorbiti cu persoane aflate in circumstante similare.
Cercetari recente realizate pe parinti care si-au pierdut sotul/sotia a aratat ca un program orientat spre medierea simptomelor de doliu, inclusiv invatarea abilitatilor de a face fata, reducerea stresului si imbunatatirea relatiilor, a ameliorat depresia si anxietatea si a crescut abilitatile de a face fata in timp.
Intr-un studiu efectuat pe parintii indurerati ai caror copii au murit in unitati de terapie intensiva pediatrica, 59% dintre parinti au cerut sa vorbeasca cu medicul copilului lor in zilele urmatoare decesului. Oportunitatea de a vorbi cu persoana care a avut grija de copilul lor la sfarsitul vietii a oferit sprijin emotional, precum si claritate in legatura cu circumstantele situatiei.
Cercetari recente ale cadrelor medicale care ajuta familiile sa faca fata deceselor cauzate de COVID-19 celor dragi a subliniat si mai mult importanta contactului dintre personalul medical si familii dupa un deces. Familiile care au primit note personale despre persoana iubita sau asistenta in planificarea unei inmormantari au declarat ca aceste gesturi le-au ajutat sa gaseasca o alinare in incheierea relatiei cu persoana decedata.
In general, cu cat primiti mai mult sprijin social, cu cat va simtiti mai putin izolati si cu cat sunteti mai capabili sa discutati mai mult despre circumstantele pierderii, cu atat va fi mai usor de gestionat doliul.
Cu toate acestea, exista persoane pentru care doliul se intensifica in timp, in loc sa se atenueze, iar daca vi se intampla acest lucru, poate fi de ajutor sa discutati cu un profesionist din domeniul medical sau al sanatatii mintale.
Daca aveti ganduri suicidare sau daca observati pe cineva ca are astfel de dorinte, trebuie sa cautati imediat sprijin medical.
Cand sa consultati un medic
Intr-un studio recent, 94% dintre persoanele care au suferit recent un doliu au indicat ca au nevoie de ajutor pentru a-si gestiona durerea – dar numai jumatate dintre aceste persoane au primit ajutor iar restul s-au simtit multumite de acest sprijin.
In general, daca ramaneti imobilizat de durere la mai mult de un an de la pierderea suferita, iar durerea va afecteaza viata de zi cu zi, ar putea fi util sa cautati o solutie cu un profesionist din domeniul sanatatii, fie ca este vorba de medicul dumneavoastra de familie sau de un terapeut de incredere.
Daca durerea dumneavoastra se complica, ar putea fi de ajutor sa consultati un psihoterapeut specializat in doliu sau sa participati la un grup de sprijin pentru doliu (in special unul destinat tipului de pierdere pe care l-ati suferit).
Pasii urmatori
Doliul este greu, este complicat si este personal. Dificultatea sa este o reflectare a iubirii pe care o aveti pentru persoana pe care ati pierdut-o. Timpul ajuta de obicei, chiar daca nu vindeca totul.
Creati-va retelele de sprijin adecvate: familie, prieteni, vecini. Daca va simtiti singur, un grup de sprijin ar putea fi de ajutor. Daca nu stiti unde sa cautati, intrebati medicul dumneavoastra.
Daca, dupa un an, va aflati in imposibilitatea de a functiona din cauza intensitatii doliului, s-ar putea sa fi trecut la doliu complicat. Ar putea fi momentul sa luati in considerare posibilitatea de a cauta ajutor la un terapeut instruit sa se ocupe de doliu. Mai presus de toate, nu sunteti singur. Exista ajutor si resurse pentru a-l gasi.
Bibliografie:
Bergman A, et al. (2017). When a parent dies—A systematic review of the effects of support programs for parentally bereaved children and their caretakers. ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5553589/
Infurna F, et al. (2019). Repeated bereavement takes its toll on subjective well-being. ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6925407/
Linde K, et al. (2017). Grief interventions for people bereaved by suicide: A systematic review. ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5482439/
Meert KL, et al. (2007). Parents’ perspectives regarding a physician-parent conference after their child’s death in the pediatric intensive care unit. ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1993355/
Mughal S, et al. (2021). Grief reaction. ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507832/
Nakajima S. (2018). Complicated grief: Recent developments in diagnostic criteria and treatment. royalsocietypublishing.org/doi/10.1098/rstb.2017.0273
Pitman A. (2020). The association of loneliness after sudden bereavement with risk of suicide attempt: A nationwide study of bereaved adults. ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7395013/
Sandler I, et al. (2016). Long-term effects of the family bereavement program (FBP) on spousally-bereaved parents: Grief, mental health, alcohol problems, and coping efficacy. ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5026637/
Selman L, et al. (2020). Bereavement support on the frontline of COVID-19: Recommendations for hospital clinicians. ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7196538/
Spillane A, et al. (2018). What are the physical and psychological health effects of suicide bereavement on family members? An observational and mixed-methods study in Ireland. ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5781012/
Suttle M, et al. (2017). End-of-life and bereavement care in pediatric intensive care units. ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5747301/