”Terapia cu psilocibină” – J. J. Pursell {rezumat carte}

În această lucrare profundă și cuprinzătoare, Dr. JJ Pursell, naturopată și facilitatoare de sesiuni cu psilocibină, ne oferă o privire de ansamblu asupra utilizării terapeutice a ciupercilor psihedelice. Cartea de 240 de pagini, publicată la Timber Press în 2024, acoperă o gamă largă de subiecte legate de terapia cu psilocibină, de la istoria și tradițiile culturale ale acestei practici până la protocoalele și considerațiile practice pentru sesiuni în siguranță.

Structurată în 12 capitole, cartea începe cu o introducere în conceptele de psihedelice și enteogene, urmată de o trecere în revistă a genului Psilocybe de ciuperci psihedelice și a efectelor psilocibinei asupra creierului uman. Autoarea detaliază apoi rolul vital al facilitatorului în ghidarea participanților prin sesiuni, oferind îndrumări despre setul și setările optime.

Un capitol întreg este dedicat procesului de integrare post-sesiune, incluzând tehnici psihoterapeutice precum CBT, IFS și EMDR pentru a încorpora în mod sănătos noile perspective și experiențe transformatoare. Un alt capitol explorează conceptul de „shadow work” și cum psilocibina poate facilita vindecarea traumelor și rezolvarea problemelor de lungă durată.

Cartea include, de asemenea, o secțiune detaliată despre microdozarea cu psilocibină și protocolul Stamets care combină microdozele cu ciupercile funcționale precum Lion’s Mane. De asemenea, sunt abordate considerațiile medicale cum ar fi riscurile fizice potențiale, contraindicațiile pentru anumite afecțiuni și modul optim de pregătire pentru o sesiune.

În capitolul final, Dr. Pursell discută provocările etice și oportunitățile pe care le deschide reintegrarea psilocibinei în modelul medical occidental, pledând pentru respect față de tradițiile indigene și stabilirea unor norme etice stricte în acest spațiu emergent.

Cu un ton echilibrat care îmbină aspectele științifice și spirituale, „Psilocybin Therapy” este o resursă valoroasă pentru oricine este interesat să afle mai multe despre potențialul terapeutic al ciupercilor psihedelice. Fie că sunteți un profesionist din domeniul sănătății mintale, un potențial participant sau pur și simplu dornic să explorați această frontieră fascinantă, cartea lui Dr. Pursell vă va oferi o înțelegere profundă și nuanțată a subiectului.

I. Introducere

A. Ce sunt psihedelicele și enteogenele?

Autoarea introduce conceptele de psihedelice și enteogene. Psihedelicele sunt substanțe care produc o schimbare radicală a conștiinței. Enteogenele sunt o clasă specială de psihedelice, care induc o stare de spirit sacră sau o conexiune cu divinul.

Psilocibina este considerată un enteogen, deoarece poate induce experiențe mistice sau o senzație de unitate cu cosmosul. Se explică originea cuvântului „enteogen” ca derivând din cuvintele grecești însemnând „a genera înăuntrul ființei” și este considerat un termen mai respectuos decât „halucinogen”.

B. Istoria folosirii psilocibinei în scopuri spirituale și terapeutice

Folosirea ciupercilor cu psilocibină are o istorie îndelungată în numeroase culturi antice din America, Africa și Europa:

• Mesoamerica – Olmecii, mayașii și aztecii utilizau „teotlnanácatl” sau „ciuperca sacră” în ritualuri și ceremonii. Există reprezentări ale zeilor cu ciuperci psihedelice.
• Africa – Descoperiri arheologice precum picturile murale din Sahara și Egipt antică sugerează folosirea ciupercilor sacre. Ciupercile sunt menționate în Cartea Egipteană a Morților ca „hrana zeilor”.
• Grecia Antică – Se crede că băutura numită „kykeon” consumată în Misterele Eleusiene conținea componente psihedelice care induceau experiențe de iluminare spirituală.
• Insulele Britanice – Există dovezi că druidul antic și tradițiile vrăjitoarei foloseau specii de ciuperci precum Psilocybe semilanceata în practicile lor.

Deși ciupercile psilocibine au o istorie vastă de utilizare sacră de către culturi străvechi, această cunoaștere a fost în mare parte uitată sau reprimată după colonizarea Americilor. Articolul din 1957 al lui R. Gordon Wasson în Life Magazine a reașezat acestea în centrul atenției în lumea occidentală modernă.

I.C. Revenirea psilocibinei în modelul medical occidental

După articolul lui Wasson, a urmat un val de interes și cercetare asupra potențialului terapeutic al psilocibinei și altor psihedelice în anii 1960. Însă această cercetare a fost în mare parte oprită în următoarele două decenii din cauza factorilor politici și a „războiului împotriva drogurilor”.

Abia în 1999, cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins au primit aprobarea FDA pentru noi studii clinice cu psilocibină. De atunci, rezultatele preliminarii arată beneficii semnificative în ameliorarea depresiei, anxietății, dependenței și stresului existențial pentru pacienții cu cancer în stadiu terminal.

Autoarea sugerează că, în ciuda stigmatului istoric, avem acum o nouă oportunitate de a reevalua utilizarea terapeutică a psilocibinei, ghidați de cercetarea științifică și având respect pentru rădăcinile sale antice.

II. Despre ciupercile care conțin psilocibină

A. Genul Psilocybe și sortimentele sale

Capitolul detaliază genul Psilocybe, care cuprinde peste 200 de specii de ciuperci ce conțin psilocibină. Cele mai cunoscute sunt:

• Psilocybe cubensis – cea mai răspândită specie în America de Nord
• Psilocybe semilanceata – găsită în Insulele Britanice
• Psilocybe aztecorum și mexicana – utilizate istoric de azteci

Prin cultivare, au apărut multe soiuri sau „tulpini” ale speciei cubensis precum Albino A+, Golden Teacher etc. Soiurile diferă ușor în culoare, aspect și efecte subiective raportate.

B. Efectele psilocibinei asupra creierului uman

Psilocibina afectează creierul prin stimularea receptorilor de serotonină, în special 5-HT2A. Acest lucru duce la modificări ale activității creierului vizibile pe RMN, precum scăderea activității în rețeaua implicită (default mode network).

Psilocibina influențează și alți neurotransmițători precum dopamina. Se crede că microdozele stimulează creativitatea și gândirea divergentă prin efecte subtile la nivel neuronal.

C. Potențiale riscuri și contraindicații

• Risc crescut de aritmie cardiacă la doze foarte mari (>3.5g)
• Interacțiuni potențiale cu antidepresive SSRI sau IMAO
• Posibil risc crescut pentru tulburări bipolare sau schizofrenie
• Risc scăzut (<1%) de psihoza persistentă după o sesiune
• Precauție la pacienții cu boli hepatice, epilepsie sau afecțiuni cardiace grave

În general, psilocibina este considerată sigură în contexte medicale atunci când se administrează în doze adecvate și cu monitorizare.

III. Facilitatorii și sesiunile de psilocibină

A. Rolul facilitatorului și calitățile necesare

Un facilitator bun pentru sesiuni de psilocibină trebuie să aibă următoarele calități:

• Empatie, acceptare necondiționată
• Capacitate de a crea un mediu de siguranță și încredere
• Inteligență spirituală pentru a ghida experiențele mistice
• Integritate etică, absența abuzului de putere
• Atenție constantă în timpul sesiunii (stare de „quietism alert”)

Facilitatorii provin adesea din profesii precum terapie, medicină, nursing sau chiar clerici. Importantă e calitatea ființei umane, nu neapărat credențialele academice.

B. Setul și setările pentru o sesiune de succes

Setul se referă la starea mintală și intențiile participantului. Un set adecvat necesită pregătire prin întâlniri pre-sesiune, gestionarea așteptărilor și stabilirea scopurilor terapeutice.

Setările reprezintă mediul fizic și social. O setare ideală este un spațiu confortabil, estetic, liniștit, cu obiecte personale aduse de participant. Muzica fără cuvinte poate fi benefică.

C. Desfășurarea unei sesiunii tipice

O sesiune tipică de psilocibină durează 4-6 ore și se desfășoară astfel:

1. Pregătire – participantul se relaxează și își personalizează spațiul cu obiecte reconfortante.
2. Ingestia – se ia doza de psilocibină sub formă de ciuperci uscate, capsule sau ceai.
3. Începutul efectului – după 30-50 min, se pune o căștie și o mască pentru ochi pentru a reduce stimulii externi.
4. Experința de vârf – pe măsură ce psilocibina acționează, participantul intră într-o stare profundă de conștiință alterată, cu potențiale experiențe:
   • Viziuni, simboluri, culori intense
   • Senzație de unitate cu cosmosul
   • Retrăirea unor amintiri și traume
   • Disoluția egoului, pierderea temporară a identității
5. Revenirea – efectele se estompează treptat timp de câteva ore. Starea de spirit este adesea visătoare, contemplativă.
6. După sesiune – facilitatorul ajută cu reintegrarea. Se recomandă odihnă și timp pentru integrare în următoarele zile.

Facilitatorul rămâne alături non-directiv, oferind susținere minimă dacă este nevoie. O comunicare bună înainte clarifică limitele privind atingerea/contactul fizic.

D. Integrarea după o sesiune

Integrarea este un proces esențial după o experiență cu psilocibină. Implică:

• Jurnalism și reflecție asupra trăirilor din sesiune
• Sesiuni de integrare cu facilitatorul pentru a procesa insights-urile
• Diverse modalități de terapie precum CBT, IFS, EMDR etc.
• Încorporarea schimbărilor de perspectivă în viața de zi cu zi

Integrarea poate dura săptămâni sau luni de zile. Fără ea, beneficiile sesiunii ar putea fi trecătoare.

IV. Lucrul cu sinele interior (shadow work)

A. Ce este shadow work?

Conceptul „umbrei” din psihologia analitică se referă la părțile neexprimate sau reprimate ale ființei noastre pe care le-am învățat să le ascundem de alții și chiar de noi înșine.

Shadow work implică explorarea și integrarea acestor părți întunecate ale sinelui pe care le-am dezavuat, precum gânduri, trăiri și comportamente considerate inacceptabile.

B. Vindecarea traumelor prin terapia cu psilocibină

Psilocibina poate facilita procesul de shadow work prin:

• Reducerea activității în rețeaua default mode, permițindu-ne să vedem lucrurile diferit
• Inducerea unei stări de compasiune profundă față de sine
• Aducerea la suprafață a traumelor și amintirilor reprimate într-un mod abordabil
• Permitându-ne să privim protectoarele și blocajele din mintea subconștientă

Cu ajutorul unui facilitator competent, participanții pot retrăi și debloca traume vechi, acceptându-le ca parte a experienței umane.

C. Vindecarea ancestrală prin terapia cu psilocibină

Unii participanți raportează conexiuni profunde cu strămoșii sau liniile lor ancestrale în timpul sesiunilor de psilocibină.

Există perspective care văd vindecarea traumelor ancestrale ca o posibilitate prin terapia psihedelică. Împăcarea cu suferința și rănile din trecut ale familiei ar putea elibera energii blocate.

V. Microdozarea cu psilocibină

A. Ce este microdozarea?

Microdozarea implică ingestia unei cantități mult prea mici de psilocibină pentru a produce efecte psihedelice puternice, de obicei 0,1-0,5g de ciuperci uscate. Totuși, această doză mică pare să stimuleze ușor receptorii de serotonină.

B. Protocoale și beneficii ale microdozării

Principalele protocoale de microdozare sunt:

1. Protocolul Fadiman – se ia o microdoza o dată la 3 zile, timp de 4 săptămâni.
2. Protocolul Stamets – se combină microdoza de psilocibină cu ciuperca funcțională Lion’s Mane și vitamina B3, timp de 4 zile urmate de 3 zile pauză, repetat 4 săptămâni.

Beneficiile raportate ale microdozării includ:

• Îmbunătățirea dispoziției și reducerea anxietății/depresiei
• Creșterea creativității, gândirii divergente și abilităților de rezolvare de probleme
• Sporirea energiei, concentrării și motivației
• Ameliorarea simptomelor fizice precum durerile de cap și dureri menstruale

Efectele par să fie subtile dar cumulative pe termen lung. Se recomandă pauze după 4 săptămâni pentru a evita toleranța.

C. Ciupercile funcționale și microdozarea

Alături de psilocibină, unii adaugă și microdozarea cu ciuperci funcționale precum:

• Lion’s Mane (Hericium) – pentru sănătatea cognitivă
• Reishi (Ganoderma) – acțiune adaptogenă, antioxidantă
• Cordyceps -Reducerea oboselii, creșterea energiei
• Maitake – echilibrarea glicemiei, antiinflamator

Combinațiile de ciuperci ajută la direcționarea și potențarea efectelor dorite precum claritate mentală, reducerea inflamației, longevitate.

VI. Considerații medicale

A. Riscuri fizice și interacțiuni medicamentoase

• Risc cardiac – la doze foarte mari poate prelungi intervalul QT și crește riscul de aritmie. Se recomandă precauție pentru cei cu afecțiuni cardiace.
• Ficatul – deși sigură în general, psilocibina poate interacționa cu medicamente metabolizate de ficat. A se evita consumul altor substanțe hepatotoxice.
• Interacțiuni medicamentoase:
  • A se evita împreună cu IMAO sau medicamente serotoninergice (risc de sindrom serotoninergic)
  • Cei pe SSRI pot necesita doze mai mari din cauza desensibilizării receptorilor de serotonină

B. Contraindicații privind sănătatea mintală

Studiile clinice excludeau pacienții cu:

• Tulburări psihotice sau schizofrenie (risc de a declanșa psihoză)
• Tulburare bipolară (risc de a declanșa manie/episod maniacal)

Deși există unele raportări anecdotice pozitive pentru aceste condiții, riscurile încă nu sunt bine cunoscute.

C. Pregătirea pentru o sesiune de psilocibină

Autoarea recomandă o pregătire cât mai atentă:

• Suplimente precum N-acetil cisteină, magneziu, vitaminele B și C pentru a optimiza metabolismul
• Testarea genetică pentru a identifica eventuale polimorfisme influente
• Alimentație echilibrată, bogată în antioxidanți și fibre pentru a reduce inflamația
• Evitarea medicamentelor sau suplimentelor care pot interfera
• Menținerea unui tonus psihic stabil înainte de sesiune

VII. Respectul, etica și viitorul terapiei cu psilocibină

În această secțiune finală, autoarea discută provocările etice și oportunitățile pe care le deschide revenirea psilocibinei în spațiul medical occidental:

• Necesitatea de a respecta cunoștințele și tradițiile indigene și de a le compensa în mod echitabil pentru contribuțiile lor
• Preocupări legate de crearea unor organisme de reglementare și certificare pentru facilitatori și centre de tratament
• Potențialul de abuz de putere și exploatare în absența unor coduri etice stricte între facilitator și participant
• Obstacole precum barierele financiare, stigmatul social, rezistența sistemului medical convențional
• Speranța că terapia cu psilocibină va deveni accesibilă și va contribui la ameliorarea suferinței pe scară largă dacă se face cu integritate.

Autoarea încheie făcând un apel la respect, grijă și responsabilitate pe măsură ce explorăm acest nou orizont al medicinei psihedelice.