Cum se simte episodul maniacal?

Aceasta este intrebarea pe care am adresat-o persoanelor diagnosticate cu tulburare afectiva bipolara.

Iată câteva dintre răspunsurile lor:

• “Imagineaza-ti ca esti la metrou intr-o ora de varf. Aglomeratia e maxima. Zgomot continuu. Esti mereu alert si grabit. Acum inmulteste asta cu 1000. Asa se simte un episod maniacal.”

• “In manie nu ai nici un pic de control asupra faptelor tale: iti cumperi orice doar pentru ca asa vrei, faci orice iti trece prin cap, pur si simplu nu ai nici un control. De multe ori nici macar nu stii ce ai facut, sau daca stii, habar n-ai de ce ai facut acel lucru.”

• “Mania se simte ca o tura nebuneasca intr-un roller-coaster.”

• “Creierul meu nu vrea sa se opreasca suficient incat sa pot adormi, asa ca pot sa stau treaz zile intregi, pana cand, intr-un final corpul meu nu mai rezista si cedeaza.”

• “Este greu de definit ceea ce simt atunci, parca mi-as pierde pur si simplu toate emotiile si toate sentimentele si as intra intr-o stare de furie pe care nu pot sa o controlez.”

• “Ma simt ca si cand as putea trece prin ziduri, ca si cand nu exista nici un obstacol in calea mea. Asta pana in clipa in care apare un obstacol pe care nu il pot ignora. Apoi ma prabusesc.”

• “Episoadele maniacale pentru mine au fost diferite in functie de perioadele din viata mea. Acum am doar 43 de ani si imi este greu sa prezic ce imi rezerva viitorul in ceea ce priveste boala mea. Am simtit furia din timpul maniei, agitatia, vorbirea rapida, cumparaturile fara incetare, cheltuielile excesive, am stat treaza zile intregi, am simtit cum gandurile sunt atat de multe incat nu le pot controla. E un dezastru!”

• “Furie, ganduri irationale, frustrare!”

• “Mania ma face sa simt ca sunt centrul universului si ca pot face orice. Din pacate, in timpul maniei am facut de fapt cele mai mari greseli din viata mea.”

• “Este ca o mancarime in interiorul meu pe care nu o pot calma. Ca si cand ar trebui in permanenta sa fac ceva si nu stiu ce anume. Energia mea creste mereu, ma apuc sa fac curat prin casa, sa citesc, sa vorbesc la telefon, sar pur si simplu de la una la alta. Incerc sa vorbesc la fel de repede precum gandesc, si atunci incep sa stalcesc cuvintele. Imi trec prin minte o infinitate de ganduri, ganduri care imi par geniale. Izbucnesc adesea in ras chiar si la lucruri care de fapt nu sunt atat de amuzante, rad pana cand ma doare stomacul, pana cand oamenii din jurul meu nu se mai simt deloc in largul lor in prezenta mea. Nu prea dorm deloc, poate 2-3 ore pe noapte. “
• “Eram in perpetua miscare. Eram ca si argintul viu.”