Comunicarea cu un suicidar – indicații și contraindicații

Suicidul este una dintre cele mai groaznice tragedii cu care se confruntă lucrătorii din instituțiile de sănătate mintală

– Ronald L. Bonner: A „M.A.P.” to the Clinical Assessment of Suicide Risk

Care sunt sentimentele și gândurile automate ale unui suicidar?

1. Tristețe (”Aș dori să fiu mort!”)
2. Singurătate (”Nu-i pasă nimănui de mine!”)
3. Lipsă de speranță (”Sunt un învins!”)
4. Lipsă de ajutor (”Nu pot face nimic!”)
5. Lipsă de valoare (”Ceilalți vor fi mai fericiți fără mine!”)

Comunicarea cu un pacient cu ideație suicidară este o situație specială, solicitantă pentru clinician din punct de vedere emoțional deoarece se confruntă cu o persoană aflată într-o situație limită, cu viața pusă în joc, sensibil, neîncrezător și suspicios. Trebuie formată alianța terapeutică pentru a permite explorarea gândurilor suicidare, a factorilor favorizanți și a capacității de a forma un plan de siguranță și de a recăpăta dorința de a trăi.

În primele momente ale interviului comunicarea nonverbală este esențială. Psihiatrul sau psihologul trebuie să fie calm, stabil, empatic, profesionist, care să dea încredere pacientului. Mișcările capului sau ale feței nu trebuie să fie exagerate din dorința de a face subiectul să înțeleagă că este acceptat și ascultat.

Cum să comunici cu un suicidar

1. ascultă cu atenție și calm
2. exprimă înțelegerea sentimentelor
3. vorbește natural
4. furnizează mesaje nonverbale de acceptare și respect sub presiunea timpului
5. arată interes și grijă față de sentimentele subiectului

Cum să nu comunici cu un individ cu ideație suicidară

1. nu întrerupe prea des
2. nu te arăta șocat sau emoționat
3. nu lăsa să se înțeleagă că ești ocupat
4. nu te arăta condescendent sau superior
5. nu pune întrebări stânjenitoare sau provocatoare și nu fă remarci ofensive sau lipsite de claritate

Comunicarea la telefon

• Primele momente sunt critice
• Clinicianul trebuie să trateze ezitările și perioadele de tăcere luând în conisderare inhibiția, rușinea și alte defense ale subiectului
• Asigurați confidențialitatea și încrederea

În cazul unui Program de Intervenție în Criză, secvența comunicării inițiale la telefon se face în următoarele etape:

1. Identifică programul și lucrătorul
2. asigură subiectul de confidențialitate și profesionalism
3. Tratează apelantul cu respect şi afirmă că eşti dispus să-l asculți cu atenție
4. Fă-l să simtă că a telefonat unde trebuie şi în momentul care trebuie
5. Evaluează dacă este vreo urgență, dacă apelantul este în siguranță, în pericol imediat şi că eşti disponibil şi în poziția de a-l ajuta
6. Reflectă şi parafrazează cele spuse de subiect cu scopul de a-l face să ofere mai multe detalii despre emoțiile şi ideile de suicid
7. Concentrează-te asupra emoțiilor şi sentimentelor subiectului şi mai puțin asupra cauzelor
8. Fii empatic şi lasă-l să înțeleagă că este auzit şi înțeles
9. Oferă-i timpul necesar să-şi ventileze sentimentele şi gândurile
10. Recunoaşte şi validează sentimentele şi gândurile lui, fii calm, sigur pe sine, interesat, grijuliu
11. Asigură subiectul de considerația şi înțelegerea situației în care se află
12. Subliniază că a făcut bine pentru că a sunat în acest moment
13. Afirmă că reprezinți programul care-l poate ajuta şi eşti persoana calificată să facă acest lucru

Sursa: Radu Vrasti – ”Evaluarea și intervenția în criză pentru un individ suicidar adult” (Revista Psihiatru.ro, nr 41)