Care sunt factorii de risc pentru violenţă în tulburările psihiatrice majore

Introducere

Violența a fost descrisă încă din cele mai vechi timpuri în diverse scrieri și sub diferite forme (conflicte armate; abuzuri fizice asupra femeilor, copiilor sau bătrânilor; neglijență sau constrângeri psihologice). Impactul său este semnificativ și poate fi observat în toate părțile lumii.

Violența poate fi definită în mai multe moduri, dar o definiție cuprinzătoare este cea a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS): „utilizarea intenționată a forței fizice sau a puterii, amenințată sau reală, împotriva propriei persoane, a altei persoane sau împotriva unui grup sau a unei comunități, care are ca rezultat sau are o mare probabilitate de a avea ca rezultat rănirea, moartea, vătămarea psihologică, dezvoltarea defectuoasă sau privarea”.

S-a estimat că zeci de mii de persoane sunt victime ale violenței în fiecare zi. În plus, 2,5 % din totalul deceselor la nivel mondial sunt atribuite violenței și 1,4 % sunt atribuite sinuciderii.

Expunerea la violență are consecințe grave asupra stării de sănătate fizică și psihică, dar și asupra comportamentului unei persoane. Aceasta crește riscul de abuz și dependență de substanțe (fumat, alcool și droguri), de boli somatice cronice (diabet, boli cardiovasculare și infecțioase) și de tulburări psihice (anxietate, depresie, tulburări de somn și de alimentație). În plus, violența are un impact negativ asupra societății prin creșterea criminalității și prin povara substanțială impusă familiilor, comunităților și sistemelor de sănătate din întreaga lume.

Violența în tulburările psihiatrice majore

Pacienții psihiatrici sunt adesea considerați ca având un comportament violent și o tendință spre criminalitate. În cazul celor care comit infracțiuni, stigmatul asociat cu faptul de a avea o tulburare mintală este dublat de cel care rezultă din contactul cu sistemul de justiție penală.

Studiul Epidemiological Catchment Area a fost unul dintre primele studii care au atestat corelația dintre tulburările mintale și violență. Studiul a fost realizat în cinci orașe mari din Statele Unite ale Americii și a inclus un eșantion comunitar de peste 17.000 de participanți. Acesta a identificat o prevalență a violenței de-a lungul vieții de 7,3% la persoanele fără tulburări mintale documentate și de 16,1% la persoanele cu tulburări psihiatrice majore (în special tulburări afective și schizofrenie). Atunci când a fost asociat consumul de substanțe nocive, procentul a crescut la 35%, iar în cazul persoanelor cu abuz de substanțe, prevalența violenței de-a lungul vieții a fost de 43,6%. Studiul sugerează că, deși tulburările psihice majore par să fie asociate cu violența, un rol semnificativ în creșterea probabilității de a comite acte de violență este atribuit abuzului de substanțe.

Concluziile unui alt studiu din SUA au arătat că prevalența violenței în rândul pacienților diagnosticați cu o tulburare mintală și în rândul celor fără diagnostic psihiatric care locuiau în același cartier a fost similară. În plus, prevalența violenței în rândul pacienților externați din spitalele de psihiatrie a variat în funcție de diagnostic. Echipa de cercetători a monitorizat un grup de 1136 de pacienți cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani pe o perioadă de un an după externarea dintr-un spital de psihiatrie și i-a comparat cu 519 persoane de control. Abuzul de substanțe a crescut semnificativ rata de violență în ambele grupuri.

Violența este asociată cu o gamă largă de tulburări psihiatrice care includ tulburări psihotice, depresie majoră și tulburare afectivă bipolară, tulburări de personalitate, demență, tulburări de stres posttraumatic și tulburări de comportament.

Studii recente din Republica Cehă și China au arătat că pacienții cu tulburări psihiatrice majore, în principal schizofrenie și alte tulburări psihotice, prezintă un risc crescut de a comite infracțiuni violente. În plus, o vârstă mai tânără la momentul primei infracțiuni, un nivel de educație mai scăzut, reședința în mediul rural și un diagnostic de schizofrenie au fost asociate semnificativ și pozitiv cu omuciderea.

Este interesant de remarcat faptul că majoritatea cercetărilor efectuate se concentrează asupra violenței în schizofrenie. Întrucât schizofrenia nu este nici singura, nici cea mai răspândită dintre tulburările mintale, violența nu este nici singura, nici cea mai frecventă infracțiune comisă de persoanele cu probleme de sănătate mintală. Cu siguranță, opinia publică joacă un rol important în acest caz, deoarece psihoza este dificil de explicat și este însoțită de un sentiment de teamă.

În ceea ce privește demența, pacienții diagnosticați cu tipul frontotemporal au o probabilitate mai mare de a manifesta un comportament infracțional decât cei diagnosticați cu boala Alzheimer. De asemenea, prezența simptomelor psihotice și asocierea abuzului de alcool cresc riscul de violență la acest grup de pacienți.

Tulburarea bipolară este adesea asociată cu tulburări de personalitate și abuz de substanțe, iar infracțiunile penale sunt frecvente în rândul acestor pacienți, chiar și în perioadele de eutimie.

Factori de risc

Un număr semnificativ de cercetări se concentrează asupra factorilor de predicție a tulburărilor psihiatrice și a relației dintre aceștia și comportamentul infracțional.

Factori personali precum vârsta, sexul masculin, etnia, celibatul, un nivel educațional scăzut și șomajul sunt asociați cu infracțiunile violente și recidiva.

Barlati et al. au constatat că istoricul personal de violență este un predictor important pentru comportamentul agresiv viitor în ceea ce privește gravitatea și frecvența în cazul pacienților ambulatoriali cu tulburări mintale grave.

Leziunile cerebrale traumatice sunt foarte răspândite în rândul infractorilor adulți în comparație cu populația generală și par să fie asociate cu un risc crescut de violență și recidivă.

Studiile care raportează despre epilepsie și comportamentul infracțional sunt puține și eterogene și nu a fost găsită nicio relație clară între activitatea epileptică și violență.

Persoanele care prezintă simptome psihotice pozitive, cum ar fi ideile delirante de persecuție și halucinațiile imperative pentru a face rău altora, prezintă un risc ridicat de a deveni violente. S-a constatat o asociere semnificativă între un nivel scăzut de insight, nerespectarea tratamentului și comportamentul violent grav). În plus, importanța tratamentului în gestionarea agresivității și a agitației în tulburările mintale este din ce în ce mai mult subliniată.

Alți factori incriminați sunt istoricul personal de tulburări de comportament în copilărie, istoricul familial de violență și abuzul de droguri al părinților.

S-a presupus că prezența unei tulburări mintale la începutul vieții adulte prezice infracțiuni violente și că asocierea unei tulburări de consum de substanțe este unul dintre cei mai puternici predictori ai infracționalității pentru bărbații din populația generală. S-a constatat că consumul excesiv de alcool este asociat pozitiv cu infracțiunile violente, iar consumul de sedative cu violența fatală.

Existența unei tulburări de personalitate (TP) crește riscul de comportament violent de până la trei ori. În rândul infractorilor, cei cu diagnostic de TP prezintă un risc mai mare de recidivă, deși există diferențe semnificative între tipurile de tulburări de personalitate. În timp ce infracțiunile nonviolente sunt frecvent asociate cu un diagnostic de TP antisocială, narcisistă sau borderline, cele comise cu violență pot fi asociate cu toate tipurile de TP, cu excepția, poate, a tipului evitant. A fost identificată o asociere semnificativă între trăsăturile de personalitate schizoidă și schizotipală și omucidere/ tentativă de omucidere.

Concluzii

În ultimele decenii, s-a înregistrat o creștere a interesului cercetătorilor pentru relația dintre violență și tulburările psihiatrice.

Tratamentul este la fel de important pentru sănătatea și calitatea vieții indivizilor, ca și pentru siguranța publică, mai ales în cazul persoanelor cu psihoză acută, unde simptomele ar putea fi factorul determinant al infracțiunii. Istoricul personal de violență, asocierea abuzului de alcool și droguri, împreună cu factorii de stres din mediul înconjurător sunt alte variabile care trebuie luate în considerare.

Identificarea și înțelegerea factorilor de risc asociați cu violența în tulburările psihiatrice majore este de mare importanță în dezvoltarea unui plan de management cuprinzător care va contribui la reducerea stigmatizării și va permite pacienților să trăiască independent în comunitate.