Unul dintre lucrurile extraordinare pe care le-am aflat în timp ce am înregistrat acest program este că finanțarea programelor de cercetare pentru prevenția suicidului este în urma multor altor domenii de sănătate.
De fapt, estimările arată că pentru fiecare persoană cu cancer se investesc de 22 de ori mai mulți bani decât pentru o persoană cu probleme de sănătate mintală, iar cercetarea destinată suicidului primește o felie chiar mai mică.
Ceea ce am învățat este că trebuie să privim fiecare dintre aceste decese datorate suicidului ca prevenibile.
Nu știu dacă vom ajunge vreodată la zero cazuri de suicid, dar nu asta contează.
Cred că ”zero sinucideri” este singurul mod de gândire care ne va aduce reducerea de care avem disperată nevoie.
Cred că sunt două lucruri pe care le putem face.
Primul este în sistemul de sănătate.
Cred că trebuie să ne orientăm asupra unei situații în care majoritatea profesioniștilor, în majoritatea interacțiunilor cu pacienții să se gândească la aspectele de sănătate mintală și să întrebe despre posibilele idei autolitice.
Și celălalt lucru este ceva ce putem să-l facem fiecare dintre noi acasă.
Întoarce-te spre persoana cea mai aproapiată de tine sau sună un prieten și întreabă nu numai ”Ce mai faci?”, ci ”te-ai gândit vreodată să îți iei viața?”
Ai putea salva o viață!
Iar dacă tu, cel care privești acest video, te gândești că nu merită să trăiești, te rog să ceri ajutorul, să spui cuiva și să primești îngrijirea necesară.
Cmentariile sunt închise