Lipsa de somn poate ucide

0 8

Studiul pe timpul nopţii, schimbarea fusului orar ori turele de noapte pot afecta sănătatea. Deprivarea de somn şi modificarea ritmului circadian (ceasul biologic) reduc secreţia insulinei şi sensibilitatea la insulină a unor organe şi ţesuturi.

După o perioadă mai lungă de nesomn (o noapte albă, de pildă) abilităţile obişnuite ale creierului sunt afectate. Ne simţim obosiţi, iritaţi şi ne lipseşte concentrarea obişnuită. Partea creierului ce controlează limbajul, memoria de scurtă durată şi simţul timpului funcţionează în regim de avarie. Performanţele organismului după numai o noapte de nesomn scad dramatic, fiind practic echivalente cu cele manifestate la o alcoolemie de 0,05% (două pahare de vin). Capacitatea de lua decizii raţionale şi în timp util este, de asemenea, diminuată.

Cât timp poate sta omul nedormit?

Omul care a înregistrat recordul, stând treaz pentru aproape 11 zile (264 de ore) este Randy Gardner (n.1946).

Dar de ce trebuie să dormim?

Mai toți știm că lipsa somnului ne afectează modul în care ne simțim și gândim, dar de ce trebuie să dormim? Cu alte cuvinte, de ce nu ne-am odihni bine-mersi cu ochii deschişi pe o canapea, privind la televizor ori citind o carte? De ce este nevoie să ne pierdem starea de conştienţă pe timpul odihnei? Nu avem, deocamdată, un răspuns ferm la această întrebare. O ipoteză ar fi că somnul ajută la fixarea cunoștințelor, alta că ar ar ajuta la autorepararea creierului. Cumva, organismul are nevoie de somn.

Somnul (lipsa lui) poate ucide

Dar lipsa somnului poate ucide. Nu știm de vreun caz înregistrat al unui om care să fi murit pe fondul lipsei somnului, dar asta nu înseamnă că nu există, în special în medii în care omul este lipsit de opțiunea alegerii (în închisori, de exemplu, folosind lipsa somnului ca mijloc de tortură). Dacă omul nu este ținut treaz în mod forțat, până la urma va adormi, fiind incapabil să rămână treaz la nesfârșit.

Există o boală numită Creutzfeldt-Jakob, care, odată declanșată, pe fondul incapacității de a dormi, duce la pierderea greutății, demență și, finalmente, moarte.

Experimentele cu musculițele de oțet

Experimente recente la Școala Medicală Harvard cu musculițe de oțet arată că lipsa somnului reduce rapid și semnificativ durata de viață a acestora. Cercetătorii au folosit trei grupuri de musculițe: unele ținute treze prin mișcarea constantă a containerului în care se aflau, unele modificate genetic pentru a nu putea dormi, altele lăsate să se odinească în mod natural.

Cele modificate genetic au început să moară în 10 zile de la activarea mecanismului de inhibare a somnului (murind toate în 20 de zile), deși durata de viață medie este de 110 zile. Musculițele lăsate să doarmă în ziua a zecea și-au revenit și au trăit cât cele care nu au fost supuse deprivării de somn. Dar aceste musculițe au nevoie de 15 zile de somn normal, pentru a nu muri imediat dacă era din nou împiedicate să doarmă.

Ce se întâmplă cu organismul musculițelor în faza terminală?

Cercetătorii au fost curioși să vadă ce se întâmplă cu organismul musculițelor la momentul morții. Au disecat musculițele și au descoperit ceva interesant: intestinele acestora erau pline cu specii de oxigen reactiv, molecule care conțin un atom de oxigen cu un electron suplimentar.

Publicitate

Speciile de oxigen reactiv

O specie reactivă de oxigen, SRO, este un produs secundar natural al metabolismului fiziologic al oxigenului. În condiții de mediu nefavorabile (precum expunerea la lumină ultravioletă sau expunerea la căldură), nivelul acestor specii reactive poate crește dramatic. Această creștere poate avea ca rezultat distrugerea unor structuri celulare, fenomen cunoscut sub denumirea de stres oxidativ.

Anumite SRO sunt produse pe timpul procesului de respirație, pe timpul metabolismului ori pe timpul reacțiilor de apărare imune. Dacă aceste specii nu sunt eliminate de enzime antioxidante, SRO se pot acumula până la niveluri periculoase. SRO poate afecta structura ADN-ului, a proteinelor și a lipidelor din organism.

În cadrul experimentului cu musculițe de oțet, nivelul de SRO a atins valori maxime în ziua a 10-a, fiind necesare 15 zile de odihnă pentru ca nivelul să revină la valori normale.

Musculițele „mișcate” au acumulat, de asemenea, SRO

Verificând modul în care reacționează musculițele care nu erau lăsate să doarmă, fiind mișcate permanent, s-a observat că același fenomen observat în rândul celor modificate genetic este prezent: creșterea nivelului de SRO.

Antidotul: antioxidanți

Cercetătorii s-au gândit că poate furnizarea de antioxidanți va duce la scăderea nivelului de SRO, așa că aceștia au identificat antioxidanți potriviți pentru musculițe, hrănindu-le cu aceștia.

Spre surprinderea cercetătorilor, musculițele au trăit perioada normală, fără a dormi, ca urmare a utilizării acestor antioxidanți!

Așadar, dat fiind că acest unic antidot, ingestia de antioxidanți, a ținut musculițele în viață, pare că acumularea de SRO ar fi cauza principală a morții, cel puțin în cazul musculițelor de oțet.

Cum se formează SRO?

Deocamdată nu este clar cum se formează SRO în intestinele musculițelor de oțet. Ce proces metabolic duce la această acumulare de substanțe chimice oxidante?

Pe de altă parte, o concluzie a studiului este că somnul asigură, cumva, eliminarea acestor SRO.

Încă nu este clar, însă, de ce apar celelalte simptome ale lipsei somnului, cum ar fi: pierderea capacității de concentrare, halucinațiile etc.

Deși, cel mai probabil, studiul menționat nu oferă răspunsul complet la problematica somnului, este cu certitudine un progres important în ce privește înțelegerea rolului somnului și efectelor lipsei acestuia.

Sursa: Scientia.ro

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More