Psihiatrie Online
afectiuni, cercetare, tratament, opinii

Efectele secundare ale iubirii

De Sf. Valentin și Dragobete, oamenii se bucură de aspectele pozitive și frumoase ale iubirii. Astfel, aceștia celebrează valoarea pe care acest sentiment unic îl aduce existenței umane, dar și rolul important pe care îl joacă în cautarea fericirii.

Este demonstrat că dragostea poate ajuta la ameliorarea durerii, la scăderea tensiunii arteriale, la ameliorarea stresului și la îmbunătățirea generală a sănătății cardiovasculare. Multe persoane văd dragostea ca pe vârful existenței umane, iar altele o consideră echivalentul fericirii. Cu toate acestea, dragostea poate veni la pachet cu multe efecte psihologice adverse, în ciuda beneficiilor neurofiziologice. În acest articol se dorește prezentarea unora dintre efectele psihologice ale iubirii romantice, mai puțin emoționante, uneori chiar debilitante.

Dragostea și hormonul stresului

A fi îndrăgostit presupune declanșarea unei secreții mari de substanțe chimice în creier. Unii dintre hormonii secretați acționează ca neurotransmițători cu rol liniștitor și de mulțumire. De exemplu, oamenii au numit oxitocina ca fiind hormonul dragostei, deoarece aceasta este secretată în cantități mari în timpul atingerii fizice sau în timpul actului sexual. De asemenea, studiile au demonstrat că acest hormon reduce stresul și anxietatea. În mod normal, nivelurile de oxitocină încep să crească în mod considerabil după primul an de relație cu persoana iubită, acest neurotransmițător ajutand la solidificarea relațiilor pe termen lung.

Anumite cercetări au comparat un grup de persoane care s-au îndrăgostit recent cu un alt grup în care participanții erau singuri sau aveau relații de lungă durata. Evaluările standard ale diferiților hormoni au arătat că persoanele care s-au îndrăgostit în ultimele 6 luni au avut niveluri mult mai ridicate ale hormonului de stres, adica a cortizolului. Când cercetătorii au testat aceste persoane dupa 12-24 de luni de la prima evaluare, nivelurile lor de cortizol erau la niveluri normale, mai scăzute decât inițial.

Nivelurile ridicate ale cortizolului din primele 6 luni de dragoste se mai pot regasi și în cazul situațiilor stresante. Nivelurile crescute pot afecta sistemul imunitar și pot duce la un risc mai mare de infecții, hipertensiune arterială și diabet de tip 2. Cortizolul excesiv poate afecta funcția creierului și memoria, uneori reducand chiar și volumul acestuia.

Limerența

In anul 1979, psihologul Dorothy Tennov a folosit termenul de limerență pentru prima oară. Acest termen descrie dragostea ca fiind oarecum debilitantă. Limerența se poate defini ca o stare involuntară, extrem de intensă și copleșitoare, în care persoana îndrăgostită devine obsedată și dependentă emoțional de partener.

Tennov enumeră mai multe componente sau semne ale limerenței. Acestea includ:

  • Ganduri obsesive asupra persoanei iubite;
  • Dorința acută de reciprocitate pentru sentimentele trăite;
  • Incapacitate de a avea sentimente pentru altcineva;
  • Teamă intensă de respingere;
  • Neliniște și timiditate în prezența persoanei pentru care sunt dezvoltate sentimentele;
  • Creștere a intensității sentimentului odata cu obstacolele ce intervin în consumarea sa;
  • Senzație de durere a inimii atunci când incertitudinea este puternică;
  • Senzație de plutire atunci când reciprocitatea este evidentă;
  • Renunțarea la alte activități doar pentru a fi lângă persoana iubită.

Tennov afirmă că limerența este asociată cu multe situații neplăcute, precum auto-vătămarea, sinuciderea, crima și divorțul. Mai mult, oamenii care au experimentat limerența au confirmat prezența unor sentimente de ură față de propria persoană, deoarece nu au reușit să scape de acest sentiment incontrolabil. Psihoterapia poate reprezenta o metodă de ajutor extrem de eficientă pentru aceste persoane.

Dragostea și dependența

Recent, tot mai mulți cercetători sugerează ca mecanismele neurobiologice care stau la baza sentimentului de dragoste seamănă cu dependența în diferite moduri. De exemplu, este cunoscut faptul că dragostea declanșează eliberarea dopaminei, un neurotransmițător care este secretat intens când sunt realizate activități plăcute.

În general, din punct de vedere neurologic, dragostea activează aceleași circuite și mecanisme ale creierului care sunt implicate în dependențe. Regiunile din creier comune dragostei și dependenței sunt reprezentate de aria tegmentală ventrală, corpul striat, cortexul prefrontal și girusul cingular.

De asemenea, cercetătorii au corelat răspunsurile cerebrale pe care oamenii le au atunci când sunt respinși în dragoste cu dependența de cocaină. Unele dintre comportamentele cele mai comune sunt reprezentate de:

  • Schimbări ale dispoziției;
  • Dorința de a avea parte de obiectul dependenței;
  • Obsesie;
  • Constrângere;
  • Distorsiune a realității;
  • Dependență emoțională;
  • Asumarea unor riscuri;
  • Tulburări de personalitate;
  • Pierderea propriului control.

Aceste trăsături au determinat cercetătorii să dorească includerea sentimentelor de dragoste printre alte tulburări de comportament și dependențe, precum dependența de sex, de jocuri de noroc, de tehnologie sau de cumpărături. Cu toate acestea, alți oameni de știință consideră ca a fi dependent în dragoste nu reprezintă o boală, ci pur și simplu rezultatul unei capacități umane fundamentale, uneori exercitată în exces. Totuși, când o persoană iubește excesiv, pot să apară consecințe nedorite, iar iubirea trebuie tratata în același mod cu orice altă dependență.

Alte efecte produse de dragoste

Fiind o emoție complexă, dragostea poate afecta modul prin care realitatea este văzută. Astfel, multe studii științifice au concluzionat că iubirea aduce multiple modificări în creier și în corpul uman. Astfel, alte efecte provocate de dragoste sunt reprezentate de:

  • Schimbarea capacității de concentrare – oamenii care sunt profund îndrăgostiți consideră că este foarte greu să îndeplinească sarcini care necesită concentrare și atenție. Acest efect este și mai crescut la începutul unei relații, atunci când îndrăgostiții se gândesc frecvent unul la celălalt;
  • Amplificarea senzației de euforie – dragostea aduce modificări majore în creier, asemănătoare consumului de substanțe psihotrope. Rețeaua neuronala poate interpreta dragostea diferit, de la persoană la persoană, în unele cazuri putând să fie pierdută legătura cu realitatea și timpul;
  • Reducerea sensibilității la durere – dragostea poate activa anumite zone din creier ce sunt activate, de obicei, dupa consumul de medicamente antialgice. Uneori, acest efect poate fi obținut doar prin ținerea de mână a persoanei iubite;
  • Dezvoltarea unei încrederi oarbe – dragostea face ca față de persoana iubită să apară o încredere oarbă. Există multe cazuri în care persoanele îndrăgostite nu mai țin cont de sfaturile altor persoane, oferind toată încrederea partenerului.

Concluzii

Dragostea este un sentiment frumos și emoționant, dar trebuie să se țină cont de efectele adverse ce o pot însoți. Au fost expuse numeroase dovezi comportamentale, neurochimice și neuroimagistice care susțin că dragostea ar putea acționa ca o dependență, în același mod ca și drogurile.

Totuși modurile prin care sunt interpretate aceste dovezi nu contează, ci este important să se ajungă la concluzia ca oamenilor ale căror vieți sunt afectate în mod negativ de iubire, ar trebui să li se ofere sprijin și oportunități de tratament ca și persoanelor care abuzează de anumite substanțe sau activități.

Cmentariile sunt închise

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. AcceptRead More