Cum îți dai seama când copilul tău suferă de ADHD?

0 51

Termenul de ADHD este un acronim și provine din limba engleză ”Attention Deficit Hyperactivity Disorder”, care tradus înseamna Tulburearea de Deficit de Atentie si Hiperactivitate.

Acest termen a fost mentionat prima data in anul 1902 de catre pediatrul britanic Sir George Still si l-a folosit pentru a descrie un ”defect anormal de control moral la copii”. El a descoperit ca unii copii nu isi pot controla comportamentul in felul in care un copil normal poate, dar fara sa aiba deficiente cognitive sau inteligenta scazuta.

La nivel mondial, ADHD are o prevalență de aproximativ 4-6% în dreptul școlarilor, iar in România statisticile oficiale arata un numar de aproximativ 5000 de cazuri diagnosticate în fiecare an. Unele ONG-uri sustin insa un număr mult mai mare de copii care suferă de ADHD, indicand o subdiagnosticare a acestei afectiuni.

Care sunt cauzele aparitiei ADHD la copii?

Tulburarea de Deficit de Atentie si Hiperactivitate este considerata a fi o tulburare de dezvoltare a creierului (neurodevelopmentala), de cauze multifactoriale, în principal neurobiologice si genetice.

Cauza exacta a aparitiei acestei tulburari de comportament nu este pe deplin cunoscuta, dar cercetarile sustin o combinatie de factori precum:

  1. Factori genetici: parintii si fratii unui copil cu ADHD au o rata de diagnosticare de 4 ori mai mare decat pentru cei care nu au cazuri de ADHD in familie. Totusi, modul de transmitere a ADHD este unul complex si nu se datoreaza unui singur defect genetic.
  2. Funcția și structura creierului: exista clar o diferenta in ceea ce priveste structura creierului unui copil cu ADHD si a unui fara aceasta tulburare, dar inca nu se cunoaste semnificatia exacta a acestor diferente. Cercetarile arata ca unele parti ale creierului sunt mai mici la copii cu ADHD, iar creierul lor ajunge la maturitate cu 2-3 ani mai greu decat la cei fara ADHD. Nivelul de neurotrasmitatori este de asemenea afectat, in special dopamina.
  3. Alte cauze posibile:
    1. Prematuritatea
    2. Greutate scazuta la nastere
    3. Traumatism craniocerebral la nastere sau in primii ani de viata
    4. Consumul de alcool, droguri sau tutun in timpul sarcinii
    5. Expunerea la niveluri toxice de plumb sau metale grele in copilarie

Cum se manifestă ADHD?

Atunci cand auzim de ADHD, primul lucru pe care ni-l imaginam este un copil fara astampar, cu o energie infinita, un ”uragan” care distruge tot in cale, vorbeste neintrebat, nu se supune regulilor si e imposibil de educat.

Așa cum deducem și din denumire, principale semne ale ADHD sunt hiperactivitatea (impulsivitatea) și deficitul de atentie. In functie de aceste simptome, tulburarea se imparte in 3 tipuri: predominant hiperactiv/impulsiv, predominant neatent si forma combinata.

In mod natural, copilul poate manifesta anumite semne din ADHD cum ar fi energie si activitate crescuta, dificultati in a sta cuminte sau inabilitatea de a-si mentine atentia pe termen lung. Dar acestea au semnificatie patologica doar daca sunt problematice pentru functionarea lui in familie si in societate.

Semnele cheie ale ADHD sunt:

  1. Neatentia: copilul are dificultati in a-si mentine concentrarea la anumite sarcini sau activitati, devine plictisit foarte usor si nu reuseste sa termine ce a inceput, pare sa nu asculte atunci cand i se vorbeste, are dificultati in a urma instructiuni, uita usor lucruri si face greseli simple, nu reuseste sa isi planifice sau sa isi organizeze activitatile, pierde usor lucruri, ii displac activitatile care implica efort mental sau perioade de studiu prelungite.
  2. Hiperactivitatea si impulsivitatea: inabilitatea de a sta calm in special in locuri linistite, este agitat constant, miscare fizica excesiva, logoree, nu isi poate astepta randul, intrerupe conversatii, nu are simtul pericolului.

Aceste semne pot cauza probleme semnificative in viata copilului, in special in plan scolar si, daca nu este tratat, academic – in perioada adulta, dar si in ce priveste interactiuniile sociale cu alti copii sau cu adulti.

Publicitate

Cui sa ma adresez daca observ semne de ADHD in comportamentul copilului?

Diagnosticul de Tulburare Hiperkinetica cu Deficit de Atentie il poate pune un medic psihiatru de copii si adolescenti, un psiholog sau un neurolog pediatru. Tratamentul medicamentos il poate prescrie doar medicul, insa e nevoie de o echipa pluridisciplinara pentru a evalua si a stabili planul de tratament al unui copil diagnosticat cu ADHD.

Necesitatea muncii in echipa este datorata faptului ca unele dintre semnele mentionate mai sus pot aparea si in alte afectiuni, fiind nevoie fie de un diagnostic diferential, fie exista o afectiune asociata sau comorbida ADHD, precum:

  • Tulburarile anxioase
  • Tulburare de conduita
  • Tulburare de opotitie si comportament sfidator
  • Depresia

Diagnosticul diferential se poate face cu tulburarile mentionate mai sus, sau cu:

  • Tulburarea de spectru autist
  • Epilepsia
  • Sindromul Tourette
  • Anumite carente vitaminice sau minerale
  • Tiroida hiperactiva

Diagnosticul se pune de regula dupa ce copilul a implinit 7 ani, datorita confuziei cu perioada normala a dezvoltarii pana la acea varsta care include cateva din semnele specifice ADHD. Dar trebuie observat cu foarte mare atentie comportamentul copilului inca din mica copilarie si expuse medicului in timpul consultatiei.

Corectitudinea diagnosticului depinde si de cat de pervazive sunt semnele in contextul de viata al copilului, ele trebuind sa se manifeste in aceeasi masura atat la gradinita/scoala, cat si acasa, fara a tine cont de persoanele cu care interactioneaza.

De asemenea, probabil veti fi intrebat daca semnele au aparut dupa un anumit eveniment stresant sau traumatic pentru copil (divortul parintilor, inceperea scolii, decesul unei persoane apropiate) pentru a se putea face un diagnostic diferential corect.

Cum se poate trata tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie?

Vestea trista e ca deocamdata nu exista o cura pentru ADHD, fiind o tulburare de dezvoltare. Din fericire, exista o varietate de terapii care pot ajuta la un management corect si tinerea sub control a simptomelor.

Tipul de tratament depinde de mai multi factori precum preferintele personale, varsta copilului, severitatea simptomelor si istoricul tratamentelor administrate.

Controlul impulsurilor si deficitul de atentie pot fi corectate cu ajutorul medicatiei, iar problemele sociale, emotionale si de comportament pot fi adresate cu ajutorul diferitelor variante psihoterapeutice.

Exista de asemenea programe de educare a parintilor pentru a-i ajuta sa invete noi modalitati de comunicare sau de joaca cu copilul lor, pentru a le putea imbunatati atentia si comportamentul.

Alte posibile interventii includ modificari ale stilului de viata, in special a dietei, care trebuie sa fie variata si sa includa toti nutrientii de care are nevoie copilul pentru o dezvoltare neurologica optima, amintind aici acizi grasi de tipul omega-3 si omega-6.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More