Este deja obișnuit ca toată lumea să întoarcă capul către un ecran. Fie că vorbim despre panouri publicitare, despre televizorul din sălile de așteptare sau despre telefoanele noastre mobile, ecranele ne reduc plictiseala din timpii de așteptare, ne îmbunătățesc călătoriile și ne ajută să ne descurcăm mai ușor.
Cât timp petrec copiii în fața ecranelor? Și oare ne întrebăm vreodată ce se întâmplă cu un creier în dezvoltare expus zilnic la ecran?
Deși „consumul” de ecrane s-a dezvoltat rapid, cercetările în acest domeniu nu au progresat cu aceeași viteză și încă avem puține dovezi asupra efectelor pe perioade lungi de timp, dar studiile disponibile ne fac să reconsiderăm modul în care ne încredem în tehnologiile oferite copiilor.
În majoritatea studiilor găsim date similare: copiii, începând de la vârste de sub 2 ani, sunt expuși unui ecran (90% utilizează TV, tablete si apoi smartphone-uri) și peste 60% din adolescenți depășesc timpul recomandat de 2 ore/zi, o mare parte din interacțiunea lor socială fiind online.
Recomandările specialiștilor cu privire la cât timp ar trebui să petreacă un copil în fața ecranului au fost revizuite în 2016 de către Asociația Americană de Pediatrie ( cel mai complet ghid de recomandări de până acum).
- Copiii sub 18 luni nu ar trebui expuși ecranului (videotelefonia cu rudele este permisă), iar copiii între 18-24 luni ar trebui să privească ecranul numai alături de părinți, pentru a ajuta la înțelegerea programelor văzute;
- Copiii între 2-5 ani: utilizarea ecranului ar trebui limitată la 1 oră/zi, iar conținutul va fi vizionat și discutat împreună cu părintele (de ex. pentru a învăța să numere, să identifice culori);
- Pentru copiii de peste 6 ani, utilizarea ecranului ar trebui limitată clar de către părinte și conținutul ar trebui atent monitorizat. Timpul petrecut la ecran nu trebuie să interfereze cu alte activități plăcute, cu socializarea sau cu somnul;
- În casă ar trebuie să existe zone fară ecrane (dormitorul) și momente de “pauză de ecran” (în timpul meselor, conversațiilor).
S-a observat că utilizarea ecranului pentru copiii de sub 2 ani nu aduce un beneficiu educațional, și că limbajul copiilor de sub 2 ani este mai redus în cazul celor care privesc mai mult ecranul. Acest fapt se datorează diminuării timpului de conversație “față în față” cu părinții, care rămâne cea mai bună metodă de dezvoltare a limbajului. Și totuși, în cazul copiilor de peste 2 ani care au vizionat programe calitative și cu conținut educațional, unele studii au arătat ca aceștia aveau abilități sociale mai bune și erau mai bine pregătiți pentru școală.
Consecințele negative observate în timp sunt legate de activitatea fizică (creșterea ratei de inactivitate și obezitate la copii), somn (tulburarea programului de somn) și de tulburări ale atenției atunci când copiii ajung la vârsta școlară. Practic, copiii (în special cei între 2-5 ani) ar trebui să petreacă un timp cât mai mic în fața unui ecran, la ei fiind indicat să primeze joaca de tip nestructurat care ajută la dezvoltarea cognitivă și creativă a copilului.
Recomandările de mai sus vizează și comportamentul adultului! Pe lângă utilizarea primară, copiii devin și “consumatori secundari”, putând fi astfel expuși accidental la 4 ore de privit la un ecran pornit în fundal (de ex: copilul își oprește joaca și o reia, nefinalizând o acțiune începută, trece la o altă acțiune, o întrerupe din nou, acest ciclu putând duce ulterior la tulburări de atenție, planificare și organizare deficitară).
Pe lângă utilizarea ecranului, părinții ar trebui să acorde un timp mai mare cititului poveștilor cu intonație adecvată întâmplărilor, cu explicarea emoțiilor trăite de personajele din povești, jocului pe podea alături de copil, crearea de activități în aer liber. Cu cât timpul copiilor este mai plin de socializare, joacă, discuții cu părintele, activități structurate (desenat, pictat, modelat), cu atât stimularea cognitivă se îmbunătățește iar copiii vor solicita mai puține desene la TV sau jocuri pe tabletă.
Astăzi este clar pentru toată lumea că noua generație de adolescenți a crescut cu tehnologia ca și partener de joacă în copilărie, lucru care a schimbat modul lor de interacțiune cu lumea din jur, cu alți adolescenți (de oriunde din lume) sau cu familia. Rapoartele din întreaga lume (asociații de monitorizare din SUA, UK, Australia și UE) arată același lucru: adolescenții petrec enorm de mult timp în online.
Așa cum am arătat în articolul precendent, se recomandă ca un adolescent să nu petreacă mai mult de 2 ore pe zi în fața unui ecran. Un raport făcut de Google în 2016 a arătat că dintre adolescenții cu vârsta între 13-17 ani (numită de sociologi generația Z) 71% petrec cel puțin 3 ore/zi vizionând conținut media, 78% utilizează un smartphone, iar vârsta medie la care primesc primul telefon este 12 ani. Generația Z este cea care a fost crescută alături de jucării inteligente, tablete, jocuri video și socializare online, având astăzi obiceiuri extrem de diferite față de generațiile anterioare. Pentru ei socializarea în mediul virtual este foarte facilă, preferă SMS-urile apelurilor vocale, folosesc diverse aplicații de chat pentru comunicare și subiectele cel mai des întâlnite pentru interacțiune sunt social media, jocurile, conținutul video sau aplicațiile.
Utilizarea în exces a tehnologiei are consecințele sale:
- efecte metabolice: creșteri ale tensiunii arteriale asociate cu fiecare oră pe zi petrecută stând în fața unui ecran, tulburări ale senzației de sațietate atunci când masa este luată în fața ecranului, determinând mâncatul de calorii în plus, reducerea drastică a activității fizice la adolescenți, iar anumite studii au arătat că unii copii care joacă jocuri video ajung să consume zilnic cu până la 163 kcal/zi în plus, rezultând o creștere de 8 kg în decurs de un an
- efecte asupra creierului: există legături clare între dezvoltarea tulburărilor de atenție la adolescenți și timpul excesiv petrecut în fața ecranelor, la copiii între 5-11 ani. De asemenea, s-au observat și efecte negative asupra stimei de sine în cazul fetelor cu vârsta între 9-11 ani care petrec mult timp în fața ecranelor, iar un studiu britanic a identificat simptome de depresie la adolescenții care utilizau excesiv social media
- efecte asupra socializării: s-a observat că adolescenții care utilizează în exces tehnologia au un nivel mai redus de empatie și de identificare corectă a limbajului non-verbal
- efecte asupra somnului: lumina albastră emisă de dispozitivele electronice întrerupe ciclul normal al melatoninei (hormon crucial în arhitectura sănătoasă a somnului), determinând apariția insomniei
Dependența de mediul online
În acest moment nici manualul de diagnostic al OMS (Organizația Mondială a Sănătății), nici cel al APA (Asociația Americană de Psihiatrie) nu are în cadrul tulburărilor legate de dependențe acest diagnostic, ceea ce înseamnă că nu avem deocamdată criterii formale care să ne permită să delimităm uzul excesiv de dependență. Mecanismele de producere a dependenței sunt și ele la începutul identificării, astfel că momentan cunoaștem două teorii care încearcă să explice această problemă: prima este una bazată pe mecanismul neuronal de dependență care arată că un neurotransmițător numit dopamină este secretat producând plăcerea (la fel ca în cazul utilizării de substanțe interzise) atunci când accesăm conținut tehnologic cu care rezonăm , făcându-ne să ne dorim din ce în ce mai mult. De aceea ne bucurăm când primim un SMS de la un prieten, un like la o poză, un comentariu amuzant și ne întoarcem cu plăcere la ele în momentele de plictiseală până când acest comportament ajunge să fie problematic. A doua teorie se bazează pe dependența comportamentală determinată de verificat, „scrolling” și vizionat încontinuu deoarece conținutul media nu mai are pauză și este unul permanent.
Ce pot face părinții?
Cele mai eficiente intervenții sunt cele preventive: discutarea cu un adolescent despre timpul petrecut în fața ecranelor, stabilirea de limite de timp pentru utilizarea tehnologiei, luarea meselor împreună cu familia (fără ecrane în jur), pauza de ecran cu cel puțin o oră înainte de culcare și puterea exemplului personal atunci când punem deoparte emailurile, telefonul și tableta pentru ne dedica în întregime celor dragi.
Autor: Bogdan Fițiu – medic specialist psihiatrie pediatrică
Cmentariile sunt închise