Consecințele stresului: hipertensiunea arterială, AVC, ulcer, cancer, psoriazis

0 9

S-a întâmplat pe la mijlocul celui de-al doilea an de singurătate al lui Robinson. Cutremurul care zguduise recent insula a stârnit noi nelinişti în sufletul lui Robinson. Pe de altă parte, valurile au început să aducă la mal bucăţi din corabia avariată. Robinson a mers zilnic până la epava care acum era mai aproape de mal.

A muncit zile în şir, desfăcând grinzi, scânduri, cărând în propria magazie butoaie, praf de puşcă, sute de kilograme de fier şi multe alte piese sau unelte care puteau cândva să-i fie utile. S-a ostenit aşa, dar nu fără rost, aproape două luni întregi, până într-o  zi când a rămas acasă datorită ploii continue. Deodată şi-a dat seama că-i era foarte frig, lucru care i s-a părut ciudat într-o zonă cu climă tropicală.

A doua zi i-a fost cumplit de rău şi a tremurat din tot trupul. Noaptea următoare, s-a zvârcolit cuprins de frig şi dureri de cap violente. După zece zile de chinuri, pe parcursul cărora nu o dată a fost convins că se va stinge răpus de friguri, Robinson a început să-şi revină.

Jurnalele de bord care s-au păstrat din perioada când navigaţiile maritime se realizau exclusiv cu ajutorul corăbiilor exemplifică în modul cel mai dramatic urmările stresului îndelungat asupra sănătăţii şi stării marinarilor în timpul furtunilor cu care aceştia se luptau.

Cât de scump se plăteşte uneori stresul prelungit, se vede şi din memoriile lui Robinson. În timpul furtunii prelungite care s-a abătut asupra vasului cu care naviga spre Guineea, pe lângă victimele înecate, smulse de valurile puternice chiar de pe punte, un marinar a murit de friguri tropicale, boală de a cărei agravare a fost reponsabil, fără îndoială, stresul extrem de intens şi îndelungat.

Stresul subminează imunitatea

Studiile de imunologie din ultimele decenii sugerează că stresul afectează capacitatea de apărare imunitară. Aceste studii confirmă în mare măsură intuiţiile şi descoperirile lui Thomas Holmes, un medic şi excelent cercetător american, care a explorat încă din 1950 legătura dintre stres şi diverse afecţiuni.

Chiar dacă la data respectivă nu a avut la dispoziţie metodele sofisticate ale biostatisticii actuale, studiile sale au arătat că persoanele care trec prin situaţii stresante, cum ar fi decesul partenerului de viaţă sau divorţul, au un risc mai mare de a se îmbolnăvi de tuberculoză şi şanse mai mici de a se vindeca. Lui i se datorează şi renumitul test care îi poartă numele, despre evenimentele stresante ale vieţii. Această scală a stresului a fost elaborată împreună cu un colaborator mai tânăr, Richard Rahe.

11 septembrie 2001

În data de 11 septembrie 2001, asupra Statelor Unite a fost lansat un atac terorist fără precedent. Teroriştii sinucigaşi au deturnat mai multe avioane şi au lovit în plin cei mai înalţi zgârie-nori din New York, turnurile gemene din inima cartierului Manhattan. Atacurile soldate cu prăbuşirea renumitelor clădiri au avut ca urmare pierderea a mii de vieţi şi, de atunci, milioane de oameni trăiesc cu simţăminte de teamă şi nesiguranţă. În ciuda cercetărilor făcute de o armată de agenţi federali, atacul terorist rămâne sub multe aspecte o mare enigmă.

Impactul atacului terorist asupra stării de sănătate a populaţiei din New York a fost mult mai durabil şi mai profund decât se poate aprecia pe baza numărului de răniţi şi de persoane care au fost traumatizate psihic. Medicii de la Spitalul Metodist din cartierul Brooklyn au constatat o creştere bruscă a cazurilor de infarct miocardic pe tot parcursul următoarelor două luni după consumarea atacului. Procentul infarctelor miocardice a fost cu 35% mai mare în toată această perioadă, iar cel al tulburărilor de ritm cardiac a fost cu 40% mai mare.

Cardiologii care au examinat cazurile au tras concluzia că stresul psihic poate să declanşeze tulburări grave ale funcţiei cardiace.

Consecințele stresului excesiv

Cu toate că se vorbeşte mult despre stres, majoritatea oamenilor nu realizează multiplele consecinţe ale stresului necontrolat. Au fost raportate cazurile a mii de soldaţi din Primul Război Mondial care au murit pe câmpul de luptă, nu din cauza rănilor produse de arme de foc, ci din pricina stresului psihic insuportabil. Statisticile actuale arată că peste 40% dintre adulţi au probleme de sănătate din cauza stresului excesiv. De asemenea, 75 90 % din numărul total de consultaţii medicale au de-a face cu boli sau tulburări asociate stresului. Practic, stresul are legătură cu şase dintre cele mai frecvente cauze de deces, şi anume cu bolile cardiovasculare, bolile canceroase, afecţiunile pulmonare, ciroza hepatică, accidentele şi sinuciderile.

Stresul şi bolile cardiovasculare

Este bine stabilit printre specialişti că stresul acut poate duce la tulburări cardiace severe chiar la persoane sănătoase. Există tot mai multe studii care sugereză că nu numai stresul acut, ci şi stresul cronic constituie un factor de risc independent în cardiopatia ischemică, deşi mai este nevoie de dovezi în această privinţă. Studiile observaţionale arată că factorii psihologici exercită o influenţă puternică asupra evoluţiei bolilor coronariene.

Mai mulţi specialişti de la Universitatea din Köln, Germania, arată că printre factorii de risc psiho-sociali care contribuie în mod semnificativ la apariţia şi evoluţia nefavorabilă a cardiopatiei ischemice se numără: nivelul socio-economic redus, lipsa de suport social, respectiv izolarea socială, stresul cronic familial, stresul cronic de la locul de muncă, precum şi emoţiile negative, cum sunt ostilitatea şi depresia, de exemplu. Rolul nefast al simţămintelor negative, în particular al celor de ostilitate, este remarcat în numeroase alte studii.

Numeroase studii arată că stresul psihosocial reprezintă un factor de risc pentru bolile cardiovasculare, în particular pentru cardiopatia ischemică şi diverse tulburări de ritm. Stresul excesiv poate sta la baza unor tulburări de ritm letale (fibrilaţie ventriculară) atât la persoane sănătoase, cât şi la pacienţi cu boală cardiacă cunoscută. Un studiu făcut în Italia a arătat că, în anul anterior apariţiei infarctului miocardic acut, numărul evenimentelor majore stresante a fost mai mare decât la persoanele care nu au suferit de această boală. Stresul psihic poate determina reducerea circulaţiei sanguine la nivelul inimii la pacienţii cu boală coronariană şi poate duce la complicaţii cardiace fatale.

Se ştie, de asemenea, că stresul cronic excesiv, personalitatea de tip A şi, mai nou, D, depresia şi anxietatea, pot să ducă la declanşarea, respectiv agravarea bolii coronariere şi să amplifice efectul unor factori de risc existenţi, cum ar fi de pildă hipertensiunea arterială şi colesterolul sanguin crescut. Personalitatea de tip D prezintă risc crescut faţă de bolile cardiovasculare şi se caracterizează prin trăirea mai frecventă şi mai intensă a emoţiilor negative şi prin tendinţa de a inhiba exprimarea acestora faţă de anturaj. Există studii care au demonstrat o creştere a colesterolului sanguin în condiţii de expunere la stres cronic intens.

Robinson face planuri de răzbunare

A existat un moment al vieţii lui Robinson, în care starea sănătăţii lui ar fi putut lua o întorsătură nefastă. Dacă ar fi avut cunoştinţele de care dispunem astăzi, ar fi putut să-şi dea seama că printr-o anumită atitudine mentală îşi înclina singur sorţii înspre un posibil infarct miocardic sau o altă boală cardiovasculară.

Într-una dintre expediţiile în partea de apus a insulei, Robinson a descoperit un loc al ororii. Nimerise peste resturile unui ospăţ al canibalilor. Apropiindu-se, a fost şocat de năprasnica privelişte pe care i-a fost dat să o vadă. Văzând ţestele şi oasele de mâini şi picioare de om împrăştiate pe mal, a fost cuprins de o scârbă de nedescris.

Era atât de năucit de scena îngrozitoare, încât nu s-a mai gândit la pericol. Scârba şi indignarea faţă de aceste manifestări ale degradării umane erau mai puternice decât teama pentru propria-i viaţă. După mai bine de doi ani de la acest episod oribil, Robinson a suferit o transformare ciudată. Zi de zi chibzuia cum să facă să-i împiedice pe aceşti monştri în cruda lor îndeletnicire. 

Era mistuit zi şi noapte de acelaşi gând. Mintea lui ajunsese să nu facă nimic altceva decât să născocească mijloacele şi căile pentru nimicirea sângeroşilor sălbatici. O groapă umplută cu praf de puşcă pe care să-l detoneze în toiul mizerabilului praznic, un atac surpriză cu toate armele de foc încărcate, planuri după planuri şi strategii după strategii se învălmăşeau toate cu o forţă şi o repeziciune crescânde, antrenându-i viaţa lăuntrică într-un vârtej al ostilităţii ce părea irezistibil.

Două sau trei luni de zile a urcat în fiecare dimineaţă într-un anumit punct de observaţie pentru a fi gata pentru îndeplinirea planului în cazul ivirii nenorociţilor. Scârba şi mânia nutrite cu o îndărătnicie demnă de o cauză mai bună, ajunseseră să-l orbească într-atât, încât nu mai considera un păcat uciderea a douăzeci sau treizeci de sălbatici.

elefant.ro

Din fericire, prilejul concret pentru a-i ataca nu s-a ivit înainte ca aceste simţiri pătimaşe să se fi stins. Raţiunea l-a convins la timp că, atâta vreme cât obiceiurile lor barbare nu au nicio legătură cu el, era mai înţelept să revină la sentimente mai paşnice.

Stresul şi recuperarea

Stresul poate să afecteze capacitatea organismului de a se recupera în cazul unor îmbolnăviri grave. Un studiu efectuat în Suedia a evidenţiat că femeile cu infarct miocardic au o probabilitate mai redusă de recuperare dacă au în acelaşi timp şi probleme familiale stresante, cum ar fi, de exemplu, un partener infidel, alcoolic sau care suferă de o boală psihică sau fizică invalidantă.

Stresul, tensiunea şi ateroscleroza

Clinicienii consideră de multă vreme că persoanele care reacţionează la stres printr-o creştere pronunţată a tensiunii arteriale sunt expuse unui risc crescut de ateroscleroză. Un studiu amplu şi foarte interesant a fost efectuat pe tineri sănătoşi, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 35 de ani, cărora li s-a monitorizat tensiunea în timpul jocurilor video.

După 13 ani, arterele coronare ale subiecţilor au fost examinate cu ajutorul computer-tomografului. Cercetătorii au ajuns la concluzia că persoanele care în timpul stresului răspundeau printr-o creştere marcată a tensiunii arteriale au avut o probabilitate cu 24% mai mare de a prezenta plăci aterosclerotice calcificate pe pereţii coronarelor, în comparaţie cu subiecţii a căror tensiune a crescut mai puţin în timpul jocurilor stresante.

Stresul şi atacul vascular cerebral

Persoanele care se consideră foarte stresate prezintă un risc mai crescut de atac vascular cerebral fatal în comparaţie cu cei care se simt nestresaţi. Un studiu efectuat de specialişti din Danemarca a arătat că riscul de atac vascular la cei foarte stresaţi a fost aproape de două ori mai mare decât la cei nestresaţi. Legătura dintre stresul psihic excesiv şi riscul mărit de atac vascular cerebral a fost evidenţiată şi de cercetătorii japonezi.

Riscul de deces prin atac vascular cerebral a fost dublu la femeile din Japonia care duc o viaţă foarte stresantă. Cu toate că această legătură s-ar putea datora în parte şi unor factori de risc suprapuşi, cum ar fi sedentarismul, abuzul de alcool sau fumatul, stresul excesiv este un factor de risc care nu trebuie neglijat.

Stresul şi boala ulceroasă

Ulcerul gastric şi duodenal are mai multe cauze, printre care infecţia cu Helicobacter pylori şi administrarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene sunt bine stabilite. Totuşi o mare parte dintre pacienţii cu ulcer gastric sau duodenal nu prezintă nicio cauză organică. Cu toate că studiile existente nu au permis încă o concluzie definitivă, mulţi specialişti sunt de părere că factorii psihici şi sociali pot să joace un rol semnificativ în apariţia ulcerului, în mod special la cei care nu prezintă alte cauze organice.

Stresul şi imunitatea

În cazul expunerii de lungă durată la stres excesiv, creierul declanşează, prin intermediul sistemului endocrin, eliberarea unor cantităţi mari de hormoni de stres. Aceasta va determina inhibiţia celulelor sistemului imunitar, care nu vor mai putea lupta eficient împotriva agenţilor infecţioşi, bacterieni sau virali.

Studii efectuate pe persoane care acordă îngrijiri de lungă durată unor pacienţi imobilizaţi, pe studenţi expuşi la stresul intens al examenelor în timpul sesiunii şi pe adulţi căsătoriţi cu probleme maritale severe par să confirme această teorie. Aceste categorii de persoane au nevoie de o perioadă mai lungă de convalescenţă, prezintă o capacitate scăzută a sistemului imunitar de a răspunde la vaccinare şi au o susceptibilitate crescută faţă de infecţii virale, cum ar fi răceala obişnuită.

Stresul şi bolile canceroase

Numeroase studii experimentale pe animale precum şi studii umane sugerează că anumiţi parametri ai funcţiei imunologice sunt compromişi în cazul expunerii cronice la stres intens şi în cazul depresiei. Solicitarea persistentă a sistemului compus din glandele suprarenale şi creier, are un răsunet negativ asupra capacităţii de răspuns a sistemului imunitar şi ar putea contribui la apariţia sau progresia unor tipuri de cancer.

Stresul şi pielea

Stresul psihologic poate să exacerbeze o paletă largă de afecţiuni ale pielii. Un studiu efectuat de specialişti din Canada şi Marea Britanie pe persoane fără boli de piele a arătat că există o corelaţie directă între numărul de evenimente stresante majore trăite de subiecţi în ultimele şase luni şi diverse tulburări sau simptome la nivelul pielii, cum ar fi: mâncărimile, furnicăturile, amorţeala, senzaţiile de arsură etc. Cel mai frecvent simptom a fost mâncărimea, iar regiunea afectată cel mai des a fost pielea păroasă a capului (scalpul).

Stresul şi psoriazisul

Psoriazisul este o boală cronică, cu multiple manifestări, inclusiv la nivelul pielii. Severitatea ei variază în mod imprevizibil pe parcursul timpului şi de la un pacient la altul. La unii dintre pacienţi, psoriazisul poate fi declanşat sau agravat de diverşi factori, printre care şi stresul psihic. Unele studii arată că pacienţii cu vulnerabilitate crescută la stresul social, prezintă o reactivitate exagerată a hipotalamusului, precum şi la nivelul celor două glande endocrine importante, suprarenala şi hipofiza.

Stresul – alte efecte

Stresul psihic şi fizic de lungă durată subminează rezervele adaptative ale organismului şi duce la epuizare. Deseori, stresul excesiv se răsfrânge asupra unui organ mai expus sau mai vulnerabil, ducând astfel la apariţia aşa-numitelor boli psihosomatice. Pe lângă bolile cardiovasculare, bolile digestive, bolile sistemului imunitar şi bolile canceroase, se suspectează multe alte afecţiuni asupra cărora stresul cronic excesiv are o influenţă negativă.


Autor: Conferențiar Dr. Valentin NădășanUMFST ”George Emil Palade”, Târgu Mureș.

Text preluat cu acordul autorului. Volumul Faţă în faţă cu stresul: o aventură în lumea stresului cu Robinson Crusoe a fost publicat în anul 2009 la Editura Viață și Sănătate. 

Cu toate că acest text a fost scris în urmă cu mai bine de un deceniu (unele date și informații putând suferi modificări în acest interval de timp), principiile și ideile prezentate pot fi aplicate în orice vreme.

libris.ro

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More