Compararea eficacității și tolerabilității medicației ADHD pentru copii, adolescenți și adulți [open-access]

0 60

Rata diagnosticării ADHD a crescut considerabil în ultimele decenii în întreaga lume, dar au rămas încă întrebări fără răspuns clar în ceea ce privește tratamentul medicamentos: ”De ce?”, ”Când?, ”Cu care dintre ele să încep?”, ”Pentru cât timp?” și multe altele.

Jurnalul The Lancet Psychiatry oferă acces gratuit unui studiu reprezentând o asociere dintre un review sistematic al literaturii și o meta-analiză care încearcă să compare eficacitatea și tolerabilitatea diferiților agenți psihofarmacologici folosiți în tratamentul și managementul Tulburării Hiperkinetice cu Deficit de Atenție.

Samuele Cortese și colaboratorii au efectuat o analiză sistematică a studiilor dublu-orb randomizate publicate și nepublicate până în aprilie 2017 care au comparat eficacitatea diferitelor medicamente pentru ADHD (amfetamine, atomoxetina, bupropion, clonidina, guanfacina, metilfenidat și modafinil) cu placebo și cu ele însele. Au fost de asemenea analizate datele provenind de la FDA, Agenția Europeană a Medicamentului și de la firmele farmaceutice, autorii și reprezentanții firmelor fiind contactați individual pentru a obține informații relevante despre studiile nepublicate.

Au fost, de asemenea, evaluate rezultatele secundare în ce privește tolerabilitatea și profilul de siguranță, aducând în vizor faptul că reducerea simptomelor reprezintă doar jumătate din luptă, și că ar trebui să ne îndreptăm mai mult atenția asupra deteriorării funcționale.

Studiul confirmă eficiența pe termen scurt a medicamentelor folosite în ADHD, dar și necesitatea monitorizării tensiunii arteriale și a modificării greutății nu numai pentru stimulente, ci și pentru atomoxetină.

Rezultatele sprijină efectul moderator în funcție de vârstă în alegerea medicației, metilfenidatul fiind indicat la copii și adolescenți, iar formulele amfetaminice la adulți. Nu s-a putut obține o diferențiere a efectelor pe grupe de vârstă (5-12 ani și 13-18), ceea ce reprezintă încă o provocare în tratamentul ADHD.

În meta-analiza efectuată Cortese și colegii, observăm că efectul placebo domină peisajul, ceea ce ne determină să schimbăm paradigma în ceea ce privește cercetarea comparativă a tratamentelor. În ciuda dovezilor pentru răspunsul preferențial atât la metilfenidat, cât și la amfetamine la un nivel individual, încă nu putem prezice cum va răspunde pacientul la tratamentul de primă sau secundă linie, lăsând la o parte indicațiile pentru intervențiile multiple în caz de răspuns parțial. Încă nu suntem capabili să dezvoltăm un algoritm de tratament eficient pentru o afecțiune cronică, cum este  ADHD, ținând cont de faptul că monoterapia este rareori eficientă și nu există date concludente în ceea ce privește durata de tratament.

Ținta pentru viitor ar trebui să fie finanțarea unor studii longitudinale cu design care permite compararea activă a combinațiilor medicamentoase sau asocierea cu intervenții comportamentale, și dezvoltarea de baze de date care să ajute la identificarea predictorilor și factorilor care contribuie la modificarea răspunsului terapeutic. Astfel, vom putea dezvolta protocoale terapeutice eficiente care să ne ajute cu adevărat în practică.

Articolul din The Lancet Psychiatry poate fi accesat gratuit de la următorul link:

Comparative efficacy and tolerability of medications for attention-deficit hyperactivity disorder in children, adolescents, and adults: a systematic review and network meta-analysis

Sursa: Refining treatment choices for ADHD

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata