Sănătatea mentală reprezintă mai mult decât absența unei tulburări psihice
Ea este, fără exagerare, totalitatea a ceea ce suntem noi în orice moment din viață. Hai să clarificăm: sănătatea mentală este suma tuturor proceselor emoționale, a bunăstării psihice, a puterii de adaptare la adversitățile vieții și a satisfacției față de existența noastră ca oameni. Definiția pe care OMS (Organizația Mondială a Sănătății) o folosește mai include autonomia personală, competența personală și dependența intergenerațională.
Sentimentul general de bunăstare al omului stă în realizarea că el are suficiente abilități de a face față situațiilor normale sau stresante, că este prețuit de familie și de comunitate și că munca sa este una productivă atât pentru sine cât și pentru locul în care se află.
În cazul copiilor și tinerilor sunt valabile aceleași comportamente. Astfel, sănătatea mentală a copiilor devine la fel de importantă ca și cea fizică pentru a asigura un start bun pe drumul către viața de adult. Sănătatea emoțională a copilului este modelată și de sănătatea mentală și fizică a persoanelor care alcătuiesc familia, iar deseori tulburările emoționale, gândurile negative, șabloanele decizionale și comportamentul sunt preluate de mica ființă și ajung să-i influențeze mult timp existența. Copiii au nevoie de stabilitate pentru a reuși să își însușească abilități critice pentru o viață de adult sănătos, atât fizic cât și mental.
Atunci când apare o tulburare mentală, copiilor le este mai dificil să treacă prin evenimentele de zi cu zi, să își dezvolte relații bune cu cei din jur, să se adapteze ușor la schimbări, să își realizeze pe deplin potențialul și pot avea dificultăți în interacțiuni chiar și cu persoanele apropiate.
Multe din tulburările pe care copiii le pot suferi sunt alcătuite din trăiri pe care orice om le poate resimți uneori ca răspuns la situații dificile. Copiii pot avea diverse frici (de a merge la școală, de întuneric, de a se pierde de părinți), pot avea perioade de tristețe, perioade de plans ușor și labilitate în emoții sau pot experimenta dificultăți de a se adapta (în cazul mutării într-o casă nouă, în cazul nașterii unui frate), lucruri care în cele mai multe din cazuri sunt tranzitorii. Prelungirea unui comportament pe care părintele nu îl poate explica sau rezolva devine o întrebare care trebuie adresată unui profesionist în sănătatea mentală a copilului.
Oferind copilului iubire, compasiune, respect, curiozitate față de problemele pe care le întâlnește și încredere în abilitățile sale vom clădi premisele unei dezvoltări armonioase a vieții sale de adolescent și, apoi, de adult sănătos.
Cmentariile sunt închise